Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie de Biserica Ortodoxă. Sărbătoarea a fost instituită în urma a două evenimente importante: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și Înălțarea Crucii în văzul poporului, pe 14 septembrie anul 335. Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie de Biserica Ortodoxă. Sărbătoarea a fost instituită în urma a două evenimente importante: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și Înălțarea Crucii în văzul poporului, pe 14 septembrie anul 335.
Înălțarea Sfintei Cruci – ziua care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei Al doilea eveniment important care marchează sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci este aducerea crucii de la perși în 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. El a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor credincioșilor în data de 14 septembrie, anul 630. Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împaratese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mântuitorul și care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos. Și o femeie bolnavă de moarte, după ce patriarhul cu împărăteasa au adus și pus peste ea crucea Domnului, femeia s-a ridicat imediat sănătoasă.
După aceaste minuni, Patriarhul a poruncit Înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul. Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică denumită și Biserica Învierii Domnului, sființită pe 13 septembrie 335.
Pe 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru toate persoanele care au vrut să o vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare Înălțării sau Arătării Sfintei Cruci. Semnul Crucii, unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii „Unind cele trei degete mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină. Însemnând fruntea cu semnul crucii spunem în numele Tatălui, adică îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl ca principiu, aşa cum fruntea este lăcaşul minţii, tot aşa şi Dumnezeu Tatăl este principiu în Sfânta Treime. Dar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume din iubire, însemnăm apoi inima care este lăcaşul iubirii, coborârea aceasta exprimă tocmai actul Întrupării. Mântuitorul a venit în lume ne-a mântuit, apoi S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, de aceea noi însemnăm umărul drept, nu umărul stâng. Dumnezeu Tatăl (Mitropolitul Ardealului a rostit aceste cuvinte însemnându-se cu semnul sfintei cruci, ducând mâna la frunte – n.r.) trimiţând pe Fiul în lume care ne-a mântuit (ducând mâna în jos), Fiul S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (ducând mâna la umărul drept) şi a biruit pe vrăjmaşi (ducând mâna la umărul stâng). Lăsăm mâna în jos şi spunem Amin, adică aşa să fie. Duhul Sfânt ne pecetluieşte nouă umerii noştri care este semnul puterii”, potrivit ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Înălțarea Sfintei Cruci – sărbătoare prăznuită pe 14 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci – Tradiții și obiceiuri
În calendarul popular, ziua Înălțării Sfintei Cruci mai poartă denumirea și de Ziua Crucii, Ziua Șarpelui sau Cârstovul Viilor și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Conform tradiției populare, de Ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară. În această zi, preotul sfinteste via și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufa de vie nu trebuie culesi astazi. Ei trebuie păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică. Pe 14 septembrie, la biserică se sfințesc busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Aceste plante îi apară pe credincioși de diverse boli, dar vegheaza și asupra păsărilor și animalelor din ogradă. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă. De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune și pește. Este recomandat să se țină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului și a trupului. În ziua Înălțării Sfintei Cruci nu este voie a se munci, pentru a nu atrage primejdiile. De acum se începe și bătutul nucilor, însă nu este voie să se consume fructul deoarece miezul are forma unei cruci. Oamenii din popor cred că dacă va tuna în această zi de sărbătoare, toamna va fi una lungă. De asemenea, dacă ciorile se adună în gard, va cădea bruma.