Procesul judecat de magistraţii ieşeni a vizat un interviu pe care Liviu Antonesei l-a acordat unui doctorand. Articolul, intitulat „Intelectuali publici după 1990“, acordat Mirunei Fântânescu, a fost publicat pe blogul lui Liviu Antonesei, răspunsul la o întrebare deranjându-l pe Gabriel Liiceanu.
M.F.: În zona intelectuală, academică, publicistică, a scriitorilor, cum s-a manifestat această nouă îmbăgăţire, trecerea la noul sistem? Cine a avut mai degrabă de beneficiat?
L.A.: Acum e limpede că au beneficiat cei care au marşat cu Puterea, în primul rând cei care au marşat cu prima putere FSN-istă până prin 1996, toţi aungând miniştri, au ajuns cumularzi, şi aici ne gândim la Simion (preşedintele Academiei – n.r.) care primea din 6 surse bani.
E un exemplu, dar sunt o mulţime pe linia asta. Să ne gândim la Liiceanu, care era de opoziţie, dar a primit cadou fosta Editură Politică, cu tot ce avea aceasta în patrimoniu, inclusiv titlurile cumpărate. Chiar Editura Politică publica în Idei contemprorane şi cărţi mai cenzurate. Să nu uităm că Liiceanu, în timpul regimului Băsescu, a fost scutit de datorii.
Dar în general, cei care au fost în opoziţie au fost perdanţi“. Considerându-se denigraţi, Liiceanu şi Editura Humanitas au cerut daune morale de câte 50.000 de euro de la Antonesei.
„Solicităm obligarea pârâtului Liviu Antonesei la plata a câte 50.000 de euro, în total 100.000 de euro, pentru cei doi reclamanţi, cu titlul de despăgubiri, pentru prejudicial moral cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale, constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, prin acuzaţii mincinoase şi prin declaraţii denigratoare şi defăimătoare susţinute pe blogul său personal. De asemenea, cerem obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotârârii judecătoreşti pe blogul personal şi la plata cheltuielilor de judecată“, au menţionat reclamanţii Gabriel Liiceanu şi Editura Humanitas.
În întâmpinarea depusă la dosar, Liviu Antonesei a precizat că scopul publicării pe blog a acelei opinii nu a fost de a informa opinia publică, deja informată şi nici de a denigra reclamanţii, „ci de a aduce la cunoştinţa grupului de prieteni cu care socializez prin această formă de comunicare despre interviul ce mi-a fost solicitat de d-na Miruna Fântânescu, mie şi altor persoane , interviu în care am făcut referiri la mai multe persoane publice, scriitori, academicieni, profesori universitari, etc. şi nu neapărat la reclamanţi despre care opinia mea a fost exprimată în doar 11 rânduri din totalul celor 20 de pagini. În consecinţă nu se poate vorbi despre reaua mea credinţă, ci dimpotrivă de bună credinţă”. Sentinţa
Tribunalului Iaşi a fost pronunţată pe 2 octombrie şi poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile.
