Da, a plecat Guvernul Ponta, la nivel de ministri, ca mai jos tot aparatul pesedist a supravietuit fara probleme, dar daca astazi cineva ar lua la puricat cluburile din Bucuresti ar constata ca suntem fix in situatia din 2015, la care am ajuns din concesie in concesie, din prorogare in prorogare, din uitare in uitare.
Desi poate ca nu va place ce voi spune, vinovatia individuala pentru acele imagini mi se pare un aspect secundar, fie ca vorbim despre vinovatia pe care ele o arata sau de vinovatia tainurii lor fata de anchetatori.
Fara indoiala ca vinovatiile trebuie clarificate, sanctiunile trebuie sa fie exemplare, in frunte cu stapanul dezastrului care este Raed Arafat. In paranteza fie zis, ar fi amuzanta, daca nu ar fi un context atat de tragic, solicitarea de pedepse exemplare venita de la persoane care sustineau dezincriminarea neglijentei in serviciu, de exemplu.
Nu cred ca vreunul dintre cei implicati in interventia de atunci ar mai trebui sa fie in functie si sa tina conferinte de presa penibile, avand ca principal scop apararea lui Raed Arafat.
Ce am vazut in interventia aceea? Daca dam la o parte dramatismul extrem, nimic diferit de ceea ce am vazut la Caracal. Nimic deosebit de ceea ce am vazut in interventia de la Siutghiol sau din Muntii Apuseni. Toate aceste cazuri sunt, pe fond, identice, cu deosebiri doar circumstantiale si de magnitudine. In toate am vazut statul roman in actiune impleticita din cauza si acelorasi boli.
In primul rand, lipsa de protocoale si de exercitiu. Pompierii aceia din imagini nu erau rau intentionati, pareau derutati, haotici, dezorganizati si complet depasiti de situatie. In mod evident, nimeni niciodata nu ii invatase, nu ii antrenase pentru situatii extreme si fiecare facea ce credea el ca se pricepe. Si cei mai multi evident ca nu se pricepeau.
La fel si in cazul Caracal, cu politistii care sareau garduri cu portile deschise si cu toata balbaiala primelor zile de ancheta. Oamenii aceia in mod clar nu stiau ce au de facut. Ce inseamna sa ai protocol si reguli s-a vazut abia cand a intrat in teren Serviciul Omoruri din Bucuresti. Dar ofiterii de la Omoruri nu s-au nascut cu protocoalele si regulile in memorie. Nu le-a bagat nimeni un cip.
Ele sunt consecinta multor exercitii. Spre exemplu, Omorurile din Bucuresti arunca periodic in aer cate o masina.
http://s2.ziareromania.ro/?mmid=4eb2e56106608375b7
Dupa explozia din filmul de mai sus incepe cercetarea la fata locului ciob cu ciob pana la ultimul detaliu. Si in timp durata CFL s-a injumatatit, iar calitatea s-a dublat. Si facand asta iti dai seama nu numai de nivelul profesional la care esti, dar si ce nevoi tehnice ai ca sa te misti repede si eficient.
Dincolo de lipsuri, de erori, de rea vointa in anumite cazuri, cel mai rau lucru pe care il vadesc toate aceste esecuri de proportii este ca la nivelul ISU nu exista protocoale si nu se fac exercitii.
Sefii de la ISU ieseau azi cu mult mai bine daca in loc sa sara din balba in balba, la conferinta de presa ar fi venit cu alte filmari, cele de la exercitiile de amploare, periodice, facute in baza scenariului de la Colectiv.
A fost o lectie, a spus unul dintre ei. Ce fel de lectie, cu ce concluzii si ce actiuni, mai ales la nivelul pompierului care trebuie sa puna mana la propriu?
La fel la nivelul sistemului sanitar. Sigur ca nicio tara nu are cum sa faca fata unui asemenea numar de mari arsi. Vorbim despre cel mai complex si dramatic traumatism posibil pentru organismul uman, unul a carui tratare presupune echipamente complexe si foarte mult personal ultracalificat.
Si tocmai pentru ca este asa trebuie sa ai plan de actiune, pentru ca, daca nu-l ai, sub presiunea dezastrului, riscul sa faci greseli fatale este urias, practic iminent.
Poti cere ajutor in momentul critic, dar cel mai bine este sa ai protocolul deja realizat. Spre exemplu, Franta are un asemenea protocol cu Elvetia, care stabileste conditiile de preluare a acestor cazuri de catre sistemul sanitar elvetian.
In Politie, Caracalul nu a schimbat, de fapt, nimic. Boala cea mai grea, a lipsei de viziune, a ramas. Inteleg ca la Politia Capitalei ar fi fost creat un plan de actiune pentru situatii speciale, dar el trebuie exersat si trebuie sa ai cu cine. Iar deficitul de personal la nivelul Politiei Romane e urias. Resursa umana, cata e, e folosita haotic, cu ignorarea calificarii reale si numai prin carpirea golurilor.
Ca pleaca niste sefi, ca vin niste sefi, daca nu ai protocoale exersate si rasexersate pentru fiecare om, ca sa stie ce trebuie sa faca, nu ai nicio sansa in caz de dezastru. Iar noi asta inca nu cred ca avem sau nu exista niciun semn ca avem.
Si cand criza apare, ne prinde la fel de nepregatiti, ne agitam, ne enervam, protestam, injuram, mai cad niste capete, daca se intampla macar asta, dupa care o luam de la capat.
