Celebra casă de modă a avut grijă să ne trateze, pe mine și pe prietena mea, Ana Nedelcoff, cea care m-a însoțit în această vizită, ca pe niște dive. Luate cu limuzina de la aeroport, șoferul, care arăta el însuși ca un nobil, ne-a făcut un tur al Parisului, punctând toate obiectivele turistice. Cea care ne-a fost alături, managerul Casei Louis Vuitton de la București, Camelia Trandafir, ni s-a alăturat scurtei excursii în frumosul și efervescentul Paris după care ne-a dus la unul dintre cele mai frumoase hoteluri din Paris, Peninsula, aproape de Champs Elysees.
Lux și poleială de aur la propriu peste tot în acest hotel și peste tot rafinamentul absolut pe care Parisul îl poate aplica unui turist. Seara am luat cina la ultimul etaj al acestui restaurant, având la picioare Parisul și în fața ochilor Turnul Eiffel.
Totul a fost o cascadă de surprize și o inundație de rafinament și eleganță
absolută. Am văzut într-o zi cum se poate trăi la un nivel absolut de lux.
Camera noastră de la Hotelul Peninsula era un apartament cochet și ceea
ce a fost fascinant este că stilul clasic se asambla perfect cu o tehnică absolută.
Draga mea prietenă a vrut să stingă lampa pentru citit și s-a trezit cu
majordomul la ușă. Ne-am distrat și ne-am fotografiat în toate colțurile apartamentului nostru ultramodern și clasic în același timp. Sunt sigură că ne-ar fi trebuit o săptămână ca să învățăm întreaga tehnologie a camerei noastre de hotel.
După savuroasa zi de 10 octombrie, încheiată cu o cină luxuriantă, 11 octombrie a fost o călătorie în timp.
Am ieșit din Parisul aglomerat cu mașina noastră de lux și cu șoferul nostru
îmbrăcat impecabil. În 30-40 de minute am fost pe strada numită Louis Vuitton în Asnieres. La poarta Casei ne-a primit una dintre menajere cu un zâmbet larg și cu o
franceză autentică. Am fost invitate toate trei, eu, prietena mea, și managera din România a Casei Louis Vuitton, Camelia Trandafir, direct în camera unde sunt primiți oaspeții: cafea și bomboane fine, majordomul casei care ne servea ținând o mână la spate și administratorul domeniului, un francez impunător, fost manager general al brand-ului.
Într-o asemenea atmosferă solemnă și familială deopotrivă, eu și prietena
mea ne uitam în primul rând la pereți. De la brocardul draperiilor, stampele
prețioase, până la autenticele obiecte care au aparținut celor trei Vuitton: tatăl, fiul
și nepotul, locuitori ai casei și deopotrivă cei care și-au pus amprenta asupra
frumoasei arhitecturi, totul a fost copleșitor.
Stilul casei este „art nouveau”, iar la etaj s-au păstrat suficiente obiecte originale ale familiei, astfel încât să realizăm bunul gust al familiei și genialitatea lui
Louis Vuitton.
O „mademoiselle” cu o frumusețe tipic franțuzească a băut cafeaua cu noi și
ne-a însoțit apoi în fabrica din spatele casei, acolo unde meșterii renumiți ai casei,
fac celebrele cufere, fără să se abată de la tradiție.
Ni s-a arătat întregul proces de producție și secțiile fabricii, iar prietenei
mele i-a fost frică să pună mâna pe niște piei autentice de pitoni, de crocodil și
struț. Diferența dintre mine și ea a fost că eu le-aș fi luat în spate, cu drag, pe
toate.
Unde ne-am putut înțelege fără a ne contrazice a fost capitolul la care am
decretat la unison: totul este talent monumental, de înaltă clasă! Totul este lux!
După vizita în fabrică, am mers în muzeul fabricii, acolo unde erau, de astă
dată, venerați nu meșteșugarii cuferelor, ci designerii cu care Casa de modă Louis
Vuitton a lucrat de-a lungul timpului.
Louis Vuitton înseamnă clasicism, consecvență și manualitate, dar înseamnă și multă tehnică și inovație.
Din fabrică, în muzeu și din muzeu din nou în casă, unde am luat prânzul în
sufrageria lui Louis Vuitton, cu majordom și cu servicii de porțelan, cu șampanie și
ciocolată fină.
Gazda noastră, administratorul casei, ne-a vorbit despre călătorii, despre
vânătoare, iar eu i-am povestit despre Casa Iosef Zoller și despre aristocrația
boemă din perioada interbelică, gândind sigur că Zoller, cel care era un industriaș
bogat, avea un cufăr de călătorie de la Vuitton.
Însoțitoarea noastră din România, Camelia Trandafir ne-a dat tuturor o
informație de preț, că și Eminescu a avut un cufăr Louis Vuitton pentru cărțile sale
pe care le plimba în călătorii.
Au rămas în urmă fotografii și amintiri frumoase. Am mușcat o gură din luxul
exorbitant al unei lumi fabulos de bogate și rafinate.
Te iubesc „Louis Vuitton”! Te-am iubit de la prima poșetă achiziționată! Te-
am iubit întodeauna! Îți mulțumesc pentru ospitalitate și prietenie!
