Falimentul personal, o posibilitate puțin folosită de români

La 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare legea falimentului personal, nr. 151/2015, o lege a cărei aprobare a tot trenat și care a adus în legislația română și insolvența persoanelor fizice. La vremea respectivă, noutatea legislativă a fost anunțată cu surle și trâmbițe, însă dacă ne uităm în urmă, vedem că foarte puțini români au apelat la procedurile sale, ce urmăresc redresarea situației financiare a persoanelor fizice cu datorii. Dar să vedem ce spune legea și de ce persoanele fizice o evită. Mirabela Miron, co-fondator AVISSO

0
208

Mai întâi, datele tehnice: o persoană fizică este în insolvență când nu mai reușește să acopere financiar datoriile scadente. Poate apela la legea falimentului personal cu câteva condiții, de timp (datorii neachitate mai vechi de trei luni), de previzibilitate (imposibilitatea ca într-un an să revină pe linia de plutire), de sumă (cuantumul obligațiilor scadente trebuie să fie cel puțin cât 15 salarii minime pe economie, ceea ce înseamnă în acest moment 33.450 lei). Condițiile continuă: nu pot apela la lege condamnații pentru evaziune fiscală, fals, cei concediați în ultimii doi ani din vina proprie, cei care nu își caută sau nu acceptă un loc de muncă. Cum se vede, lucrurile nu sunt foarte simple și procedural sunt greoaie.

Pe scurt, există trei căi pentru remedierea situației de faliment, din care cea mai importantă este prima, anume un plan de rambursare a datoriilor. Celelalte două sunt:lichidarea bunurilor persoanei și procedura simplificată. Însă vorbim despre o procedură destul de complicată, ceea ce a făcut ca puțini cetățeni să apeleze la ea.

Trebuie o cerere de deschidere a procedurii, motivată, cu datoriile, statutul civil și profesional, sumele de recuperat, cuantumul veniturilor în ultimii 3 ani, cazierul fiscal și penal și altele. În plus, se cer dovezi privind situația profesională, un raport recent de la Biroul de Credit, dovezi privind căutarea activă a unui loc de muncă și un plan de rambursare. Cu alte cuvinte, foarte multă hârțogărie și muncă, ce ar putea fi simplificată prin modernizarea și integrarea serviciilor, cel puțin la nivelul statului.

Din acest moment, comisia de insolvență are 30 de zile pentru a numi un administrator al procedurii– evident, cererea poate fi respinsă, atunci când situația financiară a datornicului este compromisă în mod iremediabil. Atunci comisia se va îndrepta către instanță, pentru a urma una dintre celelalte două proceduri, lichidarea de active sau în forma simplificată.

Odată demarat planul de rambursare, se suspendă executările silite și se elaborează planul propriu-zis, pe 5 ani, ce poate fi prelungit cu 1 an. Acest plan trebuie aprobat de creditori (ce dețin minimum 55% din creanțe) și presupune termene clare de plată către aceștia de către falit, sub supravegherea administratorului. În acest răstimp, datornicul nu poate contracta noi împrumuturi decât cu acordul comisiei de insolvență.

Cum spuneam, vorbim de o procedură complicată, birocratică. Totuși, să subliniem că legea este menită să vină în sprijinul datornicului. Spre exemplu, a fost stabilită o sumă necesară pentru un trai rezonabil, care nu este afectată de plata datoriilor. În mediul urban, pentru o familie formată din doi adulți și patru copii, ea este de 2.600 de lei lunar, iar în mediul rural de 2.100. Prin urmare, există această posibilitate a declanșării falimentului personal și nu putem spera decât ca ea să se simplifice pentru a putea fi accesată de un număr mai mare de români. Atâta vreme cât ea rămâne neatractivă, are statutul unei forme fără fond.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments