Din perspectiva procedurii pe care o pregătește mediatorul, iată care sunt pașii pe care îi parcurge acesta în calitate de terță parte, neutră, imparțială, confidențială.
Așadar, acțiunea procedurii de mediere se desfășoară pe parcursul a patru faze importante.
Mediatorul prezintă avantajele medierii și regulile biroului său.
Prima fază medierii, care se petrece în momentul în care părțile iau contact cu mediatorul, o reprezintă cea de prezentare a procedurii și pregătire a părților.
După ce salută și mulțumește părților pentru prezența și alegerea făcută, mediatorul explică acestora avantajele pe care le presupune modalitatea de soluționare amiabilă aleasă, cum se va desfășura procedura de mediere, regulile propriului birou. Totodată, mediatorul scoate în evidență cu claritate faptul că el nu este judecător sau avocat al părților, că procedura pe care o propune el are un caracter relativ informal și că tot ce se discută în acel birou rămâne confidențial.
Sesiunea comună ridică părțile la același nivel.
A doua fază din acțiunea procedurii de mediere o reprezintă sesiunea comună cu părțile.
Deși se află împreună în biroul de mediere (sau în alt loc convenit) mediatorul invită pe rând părțile să își expună punctul de vedere personal cu privire la faptele și întâmplările ce fac obiectul litigiului supus medierii.
Mediatorul nu întrerupe partea care vorbește, rugând pe cealaltă să respecte discursul acesteia și să asculte în tăcere, deoarece, la rândul său, va avea posibilitatea să se exprime. Dacă se impune a fi necesar, mediatorul determină și conduce tonul discursului, limitând divagările, agresivitatea, întreruperile.
În această fază (ca de altfel pe tot parcursul procedurii), mediatorul acordă o atenție neutră și imparțială tuturor participanților, privindu-i în mod egal, pentru a-i implica și a crea o legătură de empatie,nu exprimă niciodată judecăți prin limbajul verbal sau prin cel al trupului, interactionează cu aceștia, adresându-le întrebări de genul: “- Ce credeți despre ceea ce s-a întâmplat?”, ”- Puteți reda totul de la bun început?”.
La sfârșitul sesiunii comune, mediatorul face un rezumat al celor discutate pe parcursul ședinței, asumându-și întrebările părților. În acest moment este important ca specialistul să utilizeze același canal de comunicare pe care l-au folosit părțile în discursul lor, reproducând același ton al vocii, aceleași cuvinte sau gesturi, pentru a nu crea bariere și pentru a câștiga încrederea părților.
Sesiunea separată ajută părțile să aibă și mai multă încredere.
A treia fază o reprezintă sesiunea separată cu părțile. Mediatorul reîntărește părții încrederea că respectă principiul confidențialității, adică tot ce este spus în acel moment nu va fi transmis celeilalte părți decât cu acordul său expres. Din acest motiv, sinceritatea și franchețea sunt elemente care trebuie să guverneze sesiunile private, acestea fiind cerințe utile pentru soluționarea litigiului într-un mod eficient, cu efecte pe termen îndelungat.
În timpul ședințelor private, mediatorul subliniază distincția între ”ceea ce se vrea” și ”ceea ce este nevoie”, stimulează particularitatea alternativelor reale la conflict și consecințele neajungerii la un acord, invită părțile să separe problema de persoană și să ia în considerare punctul de vedere al părții adverse.
Folosindu-se de întrebări, mediatorul încearcă prin răspunsurile primite să evidențieze posibila zonă de acord. Întâlnirile separate se pot prelungi și se pot desfășura până în momentul în care se ajunge la un fundament solid pentru un acord care să producă efecte pe termen îndelungat.
Scopul acestor sesiuni separate este acela ca, prin instituirea unui climat de încredere și confidențialitate, să se realizeze care sunt adevăratele interese și nevoi ale părților aflate în litigiu.
În această fază, mediatorul stăpânește tehnica de a pune întrebările esențiale,astfel încât acestea să se finalizeze cu explorarea intereselor părților și cu posibile soluții la problema în cauză.
Iată câteva exemple de întrebări: “-Cu privire la versiunea celeilalte persoane, ce părere aveți?”,”- Ce idee v-ați făcut asupra raționamentului șiasupra întrebărilor puse de cealaltă parte?”, ”- Pe ce vă bazați convingerea?”, ”– Credeți că această situație v-ar putea dăuna?”,”– Ce intenționați să faceți dacă nu reuțiți să ajungeți la un acord?”, ”– Ați formulat ipoteze pentru a ieși din această situație?”,”– Încercați să vă puneți în locul celeilalte persoane.” etc.
Sunt doar câteva exemple, desigur. Interesul mediatorului este acela de a ajuta partea să se îndepărteze de întrebările subiective inițiale, de a se pune în locul celeilalte părți,de a realiza care sunt adevăratele sale interese obiective și de a descoperi alternative la acordul negociat.
Parțile fac un brainstormingul al soluțiilor la problema pe care o au.
A patra fază, o reprezintă faza de concluzie. Mediatorul invită părțile să facă un “brainstorming” al posibilelor soluții găsite de ele pe parcursul ședințelor private de mediere și să evidențieze acele soluții comune care le satisfac nevoile și sentimentele.
Împreună cu părțile, mediatorul scrie acordul de mediere și procesul verbal de închidere al medierii, cerând întotdeauna părților confirmarea pentru cele menționate în acord si, eventual, sugerează inserarea unei clauze contractuale. În final, mediatorul felicită părțile pentru efortul depus și reușita satisfăcătoare.
În acest exemplu de parcurgere a procedurii a fost evidențiat un model propriu de organizare a medierii, cu caracter de aplicabilitate generală. Fiecare mediator are, însă, dreptul și obligația de a stabili reguli și proceduri individuale, în condițiile respectării Legii 192/2006 și a altor legi adiționale.
Maria PĂDURARU
Mediator Asociația pentru Dialog în Justiție
