Mai întâi să vorbim despre voluntariat. Reglementat prin Legea 78/2014, voluntariatul este o activitate fără plată, ce poate fi folosită de organizații private nonprofit. Domeniile în care poate fi desfășurată o asemenea activitate sunt diverse, cuprinzând arta și cultura, sportul, educația și cercetarea, protecția mediului, sănătatea, asistența socială, activismul civic, drepturile omului, dezvoltarea comunitară sau socială. Atenție însă, o firmă nu poate folosi serviciile voluntarilor, ci doar o organizație non profit, pe baza unui contract, înscris într-un registru de evidență. Această măsură a fost luată pentru a preveni munca la negru, ascunsă ca voluntariat – care poate fi amendată cu zeci de mii de lei de către Inspecția Muncii.
O activitate asemănătoare, de această dată plătită, este internshipul. Aceasta a fost denumirea preferată de legiuitor, în Legea 176/2018, stagiatura fiind altceva și acoperită de o lege distinctă. Internul trebuie să aibă măcar 16 ani și să nu fi avut legături cu entitatea contractantă. Nu contează studiile sale și nici vârsta, după cea amintită. Organizația-gazdă poate contracta un număr de interni de maximum 5% din numărul angajaților. Contractul de internship este obligatoriu, fiind stipulate amenzi de până la 20.000 de lei pentru fiecare intern fără contract. Acest contract trebuie să precizeze suma care îi va fi plătită (minimum 50% din salariul minim brut) și care va fi impozitată. Contractul poate acoperi maximum 720 de ore pe o perioadă de șase luni consecutive, iar activitatea internului se va desfășura sub îndrumarea directă a unui salariat.
Despre medierea fiscală
O altă măsură relativ nouă în legislația românească, este medierea fiscală. Ordinul ANAF nr. 1757/2019 o face posibilă în practică de vara trecută. Ea permite o suspendare a executării silite și interacțiunea dintre contribuabil și Fisc în momentul în care apar datorii mari. Practic, contribuabilul ajuns în postura executării silite pentru neplata datoriilor poate cere o mediere cu Fiscul, prin care suspendă executarea. Din momentul în care primește somația, în termen de 15 zile persoana poate depune o cerere la ANAF pentru medierea fiscală. În două zile, Fiscul trebuie să o înștiințeze de data și locul întâlnirii. Atenție, ratarea ei înseamnă reluarea executării silite! În notificarea de mediere, contribuabilul trebuie să arate ce îl interesează: să lămurească obligațiile de plată din somația de executare silită sau să ceară o analiză fiscală, pentru a identifica cele mai bune măsuri de achitare a datoriilor. În acest al doilea caz, poate chiar să ia în calcul o înlesnire la plată. De asemenea, în notificare trebuie să motiveze de ce nu își poate plăti datoriile și care consideră că ar fi cel mai eficace mod de a o face.
Bineînțeles, ideea este de a arăta că datoriile sale sunt în realitate mai mici. Pentru aceasta, solicitantul de mediere fiscală trebuie să se prezinte la întâlnirea programată cu toate dovezile pe care le consideră necesare pentru a-și justifica cererea. Trebuie știut că același lucru îl vor face și cele două persoane pe care le delegă ANAF pentru această întâlnire. Măsura medierii fiscale are scopul de a veni în ajutorul contribuabilului, prin obținerea unui răgaz în achitarea datoriilor. Procedura nu schimbă însă cuantumul acestora, ci duce la suspendarea executării silite, care se reia după încheierea medierii, în termen de 15 zile. Aceasta se finalizează cu un proces-verbal, în care se stipulează obligațiile de plată, dacă se poate iniția o înlesnire la plată, continuarea sau suspendarea executării silite, eșalonarea plăților, ca și precizarea că solicitantul are la dispoziție 15 zile pentru a se achita de datorii.
