Primul proiect de lege privind medierea este inițiat de Ministerul Justiției în anul 2000, însă la acea vreme proiectul nu se bucură de susținerea parlamentarilor avocați. Materializarea proiectului vine tocmai în 2006, atunci când medierea este inclusă ca măsură în angajamentele de preaderare ale României la Uniunea Europeană, ca posibilă soluție pentru creșterea calității actului de justiție și degrevarea instanțelor de judecată. În acest mod, medierea devine o măsură care are la bază ”Recomandările Consiliului Europei cu privire la mediere”.
Există însă anumite acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Legii medierii care creează confuzii în ceea ce privește medierea și dificultăți de înțelegere în ceea ce îi privește pe mediatori ca persoane specializate, neutre și imparțiale, apte să conducă un proces de soluționare a disputelor între părți.
În cele ce urmează voi prezenta aceste acte normative care induc în eroare și clasifică eronat medierea, neconform cu legea cadru.
- Codul Ocupațiilor din România (COR):
Standardul Ocupațional al Mediatorului este adoptat în anul 2000, ocupația de mediator fiind introdusă în COR în 2001.
Conform COR, medierea reprezintă „activitatea prin care două sau mai multe părți aflate în conflict sunt asistate de către o a treia parte neutră, numită mediator, neutră și imparțială – în raport cu părțile și conținutul conflictului, și fără putere de decizie în ceea ce privește soluțiile adoptate de părți în vederea rezolvării conflictului în cauză, pe baza intereselor comune ale acestora. Mediatorul desfașoară activități de documentare, organizare și planificare, de raportare, precum și facilitarea comunicării între părți, analiza informațiilor, analiza conflictului și facilitarea acordurilor de rezolvare a conflictului.”
COR-ul prezintă și alte tipuri de mediatori:
- Mediatorul social: se implică în activități de mediere în folosul persoanelor din grupuri sau comunități defavorizate, în scopul ameliorării situației sociale a acestora și a facilitării relațiilor între individ, familie, comunitate.
- Mediatorul școlar: specialist din învățământ, neclasificat în alte subgrupe. De exemplu, grupa de baza include pe cei care oferă învățământ privat pentru alte discipline decât limbile străine și artele, precum și pe cei care oferă consiliere educațională pentru elevi.
- Mediatorul sanitar: personalul de îngrijire din domeniul sănătății, neclasificat în altă parte.
- Legea nr. 116/2002:
Art. 5 din lege prevede obligația Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă de a realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani aflați în dificultate și confruntați cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă. Acești tineri un dreptul la consiliere profesională și mediere din partea personalului specializat al Agenției.
- Legea nr. 51/1995:
Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat enumeră printre activitățile ce pot fi realizate de către avocat și pe cea de mediere. Asta nu înseamnă că avocatul este automat autorizat în calitate de mediator prin intermediul legii avocaților. Nu. Avocatul trebuie să îndeplinească condițiile pentru accederea în profesia de mediator conform legii medierii.
- Legea nr. 202/2002:
Articolul 33 din lege menționează posibilitatea ca acele conflicte create de discriminarea după criteriul de sex să poată fi rezolvate la nivelul unității de mediere.
- Legea nr. 48/2002:
Articolul 2 din lege menționează că eliminarea tuturor formelor de discriminare se poate face și prin mediere, iar Consiliul pentru Combaterea Discriminării acționează inclusiv prin medierea faptelor de discriminare.
- Legea nr. 217/2003:
Conform acestei legi, persoanele desemnate de autoritățile publice să instrumenteze cazurile de violență în familie îndrumă părțile aflate în conflict în vederea medierii și a solicitării de informații cu privire la rezultatul medierii.
- Legea nr. 156/2000:
Conform legii, societățile comerciale, precum și filialele societăților comerciale străine înființate în România, pot desfășura pe teritoriul României activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate.
În concluzie, nu faceți confuzie între profesia de mediator reglementată prin Legea 192/2006 și alte legi care consumă noțiunea de „mediator”, dar care cuprind dispoziții distincte.
Apelați doar la mediatorul autorizat conform legii!
DOAR mediatorul autorizat în condițiile Legii 192/2006 poate să desfășoare medierea ca modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, așadar cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.
Maria PĂDURARU
Mediator Asociația pentru Dialog în Justiție
