Mihai Mărgineanu (artist): ”Viața mi-a oprit un tren în care m-am urcat fără să ezit și sunt fericit că am făcut asta”.
Mihai Mărgineanu (preot): ”Dragă tizule, prin simplul fapt că porți numele meu, îmi ești simpatic”.
- În ce perioadă a vieții ați luat decizia să urmați această carieră?
Mihai Mărgineanu (artist): Un gând ascuns am avut dintotdeauna pentru a fi un om de scenă. De mic cântam, am crescut și am continuat să cânt, bunica îmi zicea că de ce să nu cânt muzica populară? Și uite că azi cânt EXACT muzica populară. Viața mi-a oprit un tren în care m-am urcat fără să ezit și sunt fericit că am făcut asta.
Mihai Mărgineanu (preot): M-am născut într-o familie de oameni credincioși, apropiați de Biserică și de Sfânta Liturghie. Îmi amintesc cum, pe când aveam cinci ani, luam „țolul” (un mic covoraș frumos țesut) cu care mamaia își acoperea cufărul din camera ei. Îl puneam pe umeri, imitam preotul repetând entuziast „la Domnul zăcere”… nu înțelegeam deloc substantivizarea lui „a zace”. Avea să mă corecteze mama: „la Domnul să cerem!” și tare am mai fost fericit să înțeleg de la ea (draga de ea!) că Dumnezeu ne dăruiește, ne iubește și nu vrea suferința noastră. Cred că a fost primul pas al chemării mele. Decizia am luat-o în penultimul an de liceu, determinat în principal de dorința de a cunoaște o altă lume și de a primi răspunsuri la întrebările adolescentului, pentru care educația ateistă era nesatisfăcătoare. Trebuie să recunosc, a fost un act curajos, ținând cont că eram elev al unui liceu tehnic de prestigiu, care asigura o funcție stabilă în industrie. Desigur, și moartea mamei, urmare unui accident casnic, a jucat un rol important, dar hotărârea mea fusese luată mai dinainte, iar ea a știut de asta.
- Care este programul dumneavoastră de zi cu zi?
Mihai Mărgineanu (artist): Mă trezesc foarte dimineață, fac mic-dejunul familiei, de obicei, îi aștept să plece fiecare pe la școli sau la birou, îmi beau cafeaua și fac niște gimnastică. Abia după aceea mă ocup de TREABĂ: filmări, programări de concerte, repetiții sau organizare de turneu, citiri de contracte și facturi – astea mă omoară cu zile – activitățile legate de aviație, zboruri, lucrări de mentenanță la avion și întâlniri cu eventualii clienți din aviație. Seara începe când se înserează și se termină invariabil cu un pahar de vin roșu!
Mihai Mărgineanu (preot): Îmi place munca fizică, pe care nu o consider o rușine sau o incompatibilitate cu statutul de preot. Îmi place să mă pun în „linia întâi”. Nu prea sunt obișnuit să muncesc prin intermediari. Iar asta îmi consumă din timpul pe care îl aloc pentru mine sau pentru familia mea. În primii ani de preoție, când am construit biserica din Prisăcani, începând cu 10 iulie 1985, în plin regim comunist, tocmai faptul că munceam la lopată cot la cot cu muncitorii, i-a atras chiar și pe cei care nu frecventau slujbele religioase să mi se alăture la lucrările din șantier. Munca împreună cu enoriașii, manifestarea preotului ca om, între oameni, au cântărit mult în succesul lucrării mele pastorale. Totuși, sunt și „casnic”, atașat de valorile familiei creștine, „că dacă cineva nu știe să-și rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei 3,5). Nu cred că preotul poate avea vreodată concediu, de vreme ce însăși duminica e zi de lucru spiritual pentru el. M-am împrietenit cu mulți preoți din străinătate, tocmai participând la Sfânta Liturghie, inclusiv când m-am aflat în vacanță cu familia.
- Cum vă simțiți în hainele de preot/artist?
Mihai Mărgineanu (artist): Eu sunt genul de anti-vedetă care nu pune nicio bază pe haine sau costumații de scenă. Mă îmbrac simplu și la fel, la toate spectacolele mele: blugi clasici și rupți în genunchi, tricou negru și un ilic din lână neagră, croșetat. Mă simt bine pentru că sunt încălțat tot timpul în adidași foarte comozi.
Mihai Mărgineanu (preot): Îmi place vestimentația de preot, pe care o purtam chiar și în regimul comunist, pe stradă, în autobuz, în instituțiile publice etc. Fără reverendă, în public, am un disconfort, am sentimentul că nu sunt îmbrăcat cum trebuie. Pe mine lumea așa mă știe dintotdeauna: în ținuta preoțească. Fără reverendă, am sentimentul nesincerității: „uite popa, nu e popa”. Inclusiv la volan port haina clericală. În ținuta civilă, mulți nici nu mă recunosc. Așa am învățat de la maeștrii mei, vrednici de pomenire, Arhim. Mitrofan Băltuță (stareț al Mănăstirii Cetățuia), Protos. Teofan Merlă (duhovnicul aceleiași mănăstiri), Pr. Constantin Barnea (de la biserica Bunavestire) sau Pr. Ioan Pârțac, fostul paroh de la Prisăcani. Fiind o fire activă, uneori haina clericală mă împiedică să mă „manifest” în domeniul tehnic, pentru care am o adevărată pasiune. Dar mă ajută să fiu mai moderat, mai echilibrat în ceea ce fac.
- Care este artistul preferat?
Mihai Mărgineanu (artist): Am mulți artiști “preferați”! Nu mă pot opri la unul, pentru că artiștii or fi ei o specie aparte, dar fiecare aparte e bun la ceva anume. Îmi place Tudor Gheorghe. Îmi place Joe Cocker. Îmi place Marius Florea Vizante și îmi place Adrian Văncică, dar îmi place De Niro și Brad Pitt în aceeași măsură în care îmi place Johnny Deep. Îmi place Balacs Havasi și îmi place Gheorghe Petean. Sunt un împătimit al muzicii celor două femei Zaz și Nella Rojas. Mă ucide cu sânge rece Diego el Cigala și mă văd la un concert Buika Concha. Aș cânta cu Red Hot Chilli Pepper și cu ACDC. Mă topesc când îl aud pe Gică Petrescu. Îmi plac toți artiștii care sunt cu adevărat artiști și nu contrafăcuți de presă sau critici servili.
Mihai Mărgineanu (preot): Dintre actori, Dem Rădulescu, dintre actrițe, Tamara Buciuceanu-Botez. În general, actorii de comedie, căci, personal, consider că prin umorul rafinat și decent, prin ironia fină dublată de exprimarea artistică, pot fi tratate delicat și cu succes multe din defectele umane și abaterile morale, care generează atâtea traume sociale, care marchează, uneori ireversibil, viața și mentalitatea omului modern.
- Care este melodia preferată?
Mihai Mărgineanu (artist): High Voltage, Nothing else matter, Primăvara, Rapsodia Română, Simfonia a 3-a lui Bhrams, RoadTrip In, Quatro coplas, Lagrimas negra, Je veux, V.S.T. – Vama Veche, toate piesele de la Pink Floyd și multe altele. Cu siguranță Hotel California unpluged- Eagles.
Mihai Mărgineanu (preot): Îmi place muzica populară românească, dar și cea cultă inspirată de folclorul românesc. Sunt fascinat de interpreții de odinioară, Maria Tănase, Ion Luican, dar și mai recenți. Mă atrag în special piesele muzicale vechi, de genul: „Foaie verde de mohor, dorul meu e numai dor, nu-l pot spune tuturor” sau baladele, gen ”Barbu lăutarul”, „Laie chiorul” și, desigur, romanțele. Apropo: îmi place să privesc dansul popular românesc. În gimnaziu am făcut parte din formația de dansuri a școlii, iar cu timpul m-am „specializat”, încât în studenție, cred că executam destul de bine jocuri ca în Moldova sau ca în Ardeal.
- Care este sfântul preferat?
Mihai Mărgineanu (artist): Gabriel ! N-am ce să motivez, pentru că aprecierea e subiectivă.
Mihai Mărgineanu (preot): Evident, Arhanghelul Mihail. Mi-a plăcut de când eram mic, pentru că îi port numele, dar și pentru că e înger ocrotitor, e mai presus de dependențele materiale, este puternic și luptător, înzestrat cu sabie de foc și este fidel lui Dumnezeu și statornic apărător al celor credincioși.
- Dacă ați avea 10.000 de euro, ce ați face cu ei?
Mihai Mărgineanu (artist): Am 10.000 de euro și încerc să nu-i cheltuiesc. Îi țin pentru școlile copiilor.
Mihai Mărgineanu (preot): I-aș investi pentru a repara zona de sus a casei parohiale și aș organiza acolo un așezământ cultural-filantropic, prin care să readuc ansamblul de la Toma Cozma la faima de odinioară, pe vremea preotului Emilian Vasiloschi, când funcționa aici Ateneul Toma Cozma, care a realizat, prin subscripție publică, statuia lui Mihai Eminescu de la Piața Fundației.
- Care a fost cel mai lung ”spectacol” pe care l-ați susținut?
Mihai Mărgineanu (artist): În 2012 la Sala Palatului am stat 3 ore și 45 de minute pe scenă. Am leșinat în culise.
Mihai Mărgineanu (preot): Construirea la Prisăcani (județul Iași), a unei biserici, în timpul comunismului, între anii 1985-1990. Întâi, pentru că niciodată nu mi-am simțit ca atunci viața și familia sub „lupă”, iar asta mă determina să fiu foarte atent în ceea ce rostesc și fac. Al doilea, pentru că nu mi-am imaginat niciodată cât de mult îi apropie pe oameni unul de altul, dar și de preotul satului, împlinirea unui ideal comun. Iar al treilea, experiența extraordinară de a descoperi mulți oameni de caracter și cu dragoste față de Biserică, între funcționarii și șefii din regimul trecut. Deși legea îmi restricționa accesul la materiale și echipe de construcții, totuși, de fiecare dată când a fost nevoie, am descoperit oameni ai lui Dumnezeu între cei care, oficial, se afirmau atei. Astăzi, totul se derulează în memorie ca un „spectacol” al entuziasmului tinereții secondat de un curaj aproape nebun.
- Ce preferați –Fierbinți sau Copou?
Mihai Mărgineanu (artist): Mi-ar plăcea Copoul ante-belic. Prefer Fierbinți în timpul filmărilor.
Mihai Mărgineanu (preot): Copou, dar, măcar din când în când, cu Las Fierbinți. Din păcate, timpul nu îmi permite să fiu consecvent în a urmări epopeea lui Ardiles. Rareori, când reușesc, o fac cu convingerea că umorul, ironia, dau o stare de optimism și te ajută să înțelegi și să privești mai responsabil gestionarea propriilor defecte.
- Ce reprezintă Parascheva în viața dumneavoastră?
Mihai Mărgineanu (artist): Sfânta Parascheva nu are nicio legătură cu personajul din cântecul Paraschiva :).
Mihai Mărgineanu (preot): Inevitabil, numele mă trimite la Sfânta ale cărei moaște se află în Catedrala mitropolitană din Iași. Pentru mine, ca ieșean, Sfânta Parascheva nu e doar un model de viață creștină austeră și smerită, este un reper identitar. Vreme de aproape 380 de ani, oamenii acestor locuri, și nu numai ei, și-au mărturisit neputințele și nevoile, și-au plâns păcatele la racla cu moaștele Sfintei. Și le-a ajutat. Personal, am fost martor al unor minuni. O consider ieșeancă de-a noastră și mijlocitoare mult-folositoare înaintea lui Dumnezeu pentru noi. O percep ca pe o persoană familiară în viața mea.
- Când și cum ați făcut primul milion (de lei)?
Mihai Mărgineanu (artist): În 1995 am încasat salariul după o lună de muncă – 1.500.000 lei. I-am cheltuit în trei zile pe bere și cartofi prăjiți.
Mihai Mărgineanu (preot): Probabil vă referiți la bancnota albastră cu chipul lui I.L. Caragiale, reconvertită în ultimii ani în 100 lei, al cărei corespondent era acum câteva decenii tot o bancnotă albastră cu chipul lui N. Bălcescu. Da, prima astfel de bancnotă am dobândit-o în copilărie, după ce, mergând cu colindatul în cartier, am schimbat la magazin tot mărunțișul cu o bancnotă. Și m-am considerat foarte bogat! Dacă e vorba însă de suma de un milion de lei, sintagma „popă milionar” cred că ține mai degrabă de domeniul fanteziei, al anecdotei, al poveștilor. Oricum, dacă voi avea vreodată asemenea sumă, ceea ce e puțin probabil, nu va fi nevoie să dau explicații, că deja toată lumea va ști, desigur, mai bine decât mine. Că doar suntem informați, nu?
- Care este sportul preferat?
Mihai Mărgineanu (artist): Am practicat mulți ani un stil de karate care se numește ShotoKan. A rămas sportul preferat. În ultimii 20 de ani, fac schi, fac înot, fac caiac-canoe pe mare, fac scufundări la mare adâncime și joc tenis de câmp. Mai nou, sunt un împătimit NBA, deoarece fiul meu joacă baschet de performanță.
Mihai Mărgineanu (preot): Ca să joc, mi-a plăcut dintotdeauna tenisul de câmp. Pentru că este unul dintre puținele sporturi care îți dă posibilitatea să îți birui adversarul fără să îl rănești, să il lovești, să îl umilești sau să îl împiedici a-și etala abilitatea și calitățile sale. A rămas o bucurie pe care acum, peste ani, mi-o pot permite destul de puțin. Ca să privesc, însă, îmi place orice sport, orice competiție în care joacă reprezentanții țării mele – Hai România !
- Ce credeți că aveți în comun cu tizul dumneavoastră?
Mihai Mărgineanu (artist): Mintea deschisă!
Mihai Mărgineanu (preot): Dragostea pentru activitatea pe care o desfășurăm și același scop: a face mai bună lumea în care trăim.
- Adresați-i o urare lui Mihai Mărgineanu!
Mihai Mărgineanu (artist): Părinte, îți doresc și urez … HAR !
Mihai Mărgineanu (preot): I-aș spune așa: Dragă tizule, prin simplul fapt că porți numele meu, îmi ești simpatic. Te îmbrățișez cu cele mai frumoase simțăminte și îți doresc să ai parte de o viață plină de realizări profesionale, familiale și personale. Să avem împreună binecuvântatul prilej de a ne cunoaște față către față. Prin urmare, te invit cu drag la biserica Toma Cozma din Iași.
