În perioada postcomunistă, în România a fost decretată pentru prima dată stare de urgență în timpul mineriadelor din ianuarie 1999.
Ce este starea de urgență
Starea de urgență este declarația guvernamentală care poate să modifice funcționarea normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești.
În România, starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură economică, politică și de ordine publică, instituite în următoarele situații:
- a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
- b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Când se impune starea de urgență
Starea de urgență se impune de obicei în timpul pandemiilor, dezastrelor naturale, în timp de război sau în timpul revoltelor populare.
De ce se impune starea de urgență
Starea de urgență se impune pentru a-i avertiza pe cetățeni să își schimbe comportamentul avut în mod normal și pentru a ordona agențiilor guvernamentale să pună în aplicare planuri și scenarii de urgență.
Prin intermediul stării de urgență se suspendă anumite drepturi și libertăți garantate de către Constituție.
Ce drepturi și libertăți se pot suspenda pe timpul stării de urgență
Conform dreptului internațional, drepturile și libertățile care pot fi suspendate în timpul unei situații de urgență sunt toate drepturile de la care se poate deroga, enumerate în „Pactul Internațional pentru drepturile civile și politice”.
Există și drepturi de la care nu se poate deroga, adică drepturile și libertățile care nu fac obiectul suspendării în perioada declarării stării de urgență. Acestea sunt enumerate în articolul 4 din Pact: dreptul la viață, dreptul la libertate privind arestarea arbitrară, sclavia, tortura și maltratarea.
De exemplu, guvernul poate dispune ca în timpul stării de urgență să fie reținute persoane fără proces, dar pe durata acestei stări sunt interzise:
- limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte ilicite de război.
- tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante.
- condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional.
- restrângerea accesului liber la justiție.
Care este procedura internațională pe perioada stării de urgență
Procedura și legalitatea acestei proceduri variază în funcție de fiecare țară. În unele țări este ilegală modificarea legii de urgență a Constituției în perioada de urgență, pe când în alte țări există libertate de a modifica orice legislație sau cadru constituțional, în orice moment în care legislativul alege să facă acest lucru.
Cum ne protejează Pactul internațional pentru drepturile civile și politice
„Constituția” reprezintă un contract între guvern și persoana privată dintr-o țară. „Pactul internațional pentru drepturile civile și politice” este un document de drept internațional care a fost deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite sau membru al uneia dintre instituțiile specializate, oricărui stat parte la statutul Curții internaționale de justiție, precum și oricărui alt stat invitat de Adunarea generală a Națiunilor Unite să devină parte la Pact.
Marea majoritate a Statelor părți integrează Pactul în legislația națională, însă dispozițiile de punere în practică a Pactului se aplică fără a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea, sau potrivit instrumentelor constitutive și nu împiedică statele părți de a recurge la alte proceduri pentru soluționarea unui diferend în conformitate cu acordurile internaționale generale sau speciale care le leagă.
Ca și concluzie, Statele părți la Pact garantează că recunoașterea demnității umane, a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume, Statele având obligația de a promova respectarea universală și efectivă a drepturilor și libertăților omului.
Pentru a elimina orice formă de suspiciune cu privire la exercitarea de către autorități a unei forțe nedrepte asupra cetățenilor pe perioada stării de urgență, reamintim că Statele părţi la Pact s-au angajat să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor drepturile recunoscute în Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
În completare, nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la Pact în aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că Pactul nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică.
Maria PĂDURARU
Asociația pentru Dialog în Justiție
