Starea de urgență a fost decretată luni de președintele țării pentru 30 de zile, din cauza răspândirii infecțiilor cu noul coronavirus în România, pentru ca marți seară ministrul de Interne să vină cu primele măsuri ce se aplică pe teritoriul țării.
Anunțul ministrului Marcel Velea a adus o serie de precizări în cadrul destul de larg pe care îl presupune decretarea stării de urgență. Unele măsuri erau aplicabile imediat din momentul în care președintele a instaurat acest regim excepțional. Spre exemplu, instituțiile de ordine publică, apărare și serviciile sanitare și de asistență socială pot angaja personal fără concurs, pe o perioadă de 6 luni, din surse externe.
Angajatorii publici și privați trebuie să își treacă, în măsura posibilităților, personalul angajat pe telemuncă pe durata stării de urgență. Această decizie poate fi luată unilateral, cum arată Codul Muncii, pentru o situație de forță majoră sau ca măsură de protecție a salariatului. Însă angajatorul nu poate schimba locul muncii decât pe perioadă determinată, orice schimbare permanentă cerând un act adițional la contractul individual de muncă, prin acordul părților.
Contractele și acordurile colective de muncă își mențin valabilitatea. Cei care primesc stimulent de inserție în câmpul muncii vor fi plătiți chiar dacă își pierd slujba din cauza crizei coronavirusului. Pentru salariații care nu pot lucra de acasă, trebuie luate măsuri prevenitorii, precum echipamente de protecție, reducerea programului de lucru, alternarea orarului etc. În toate situațiile de mai sus, este necesară un plan bine construit, pentru a reuși ca activitatea firmei să rămână la un nivel acceptabil.
În ceea ce privește concediul medical al angajaților carantinați și al celor aflați în izolare impusă de autorități, aceștia au dreptul la o indemnizație de concediu medical în valoare de 75% din media veniturilor brute lunare din ultima jumătate de an, care este plătit de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Concediile lor se decontează cu prioritate. Angajatorul nu are nici un cuvânt de spus în acordarea acestui concediu, iar salariatul are obligația ca la terminarea lui să prezinte adeverințele necesare pentru contabilitatea firmei. În acest timp, restul concediilor medicale nu suferă nici o schimbare. În schimb, angajatorii pot refuza concediile de odihnă în această perioadă, dar nu îi pot sili pe salariați să intre în concediu fără plată.
Pe de altă parte, pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri, termenul de depunere a declarațiilor fiscale se amână cu o lună – deocamdată –, până pe 25 aprilie. Alte măsuri care vin în sprijinul firmelor sunt cele care prevăd că cei afectați la nivel comercial de criza coronavirusului pot cere de la Ministerul Economiei certificate de situații de urgență, evident, cu documentația aferentă. În situația în care o firmă nu își mai poate îndeplini obligațiile față de parteneri din cauza crizei, poate evita tragerea la răspundere prin apariția stării de urgență.
Pentru companiile care nu se încadrează la starea de urgență, mai există un mecanism prevăzut de Codul Civil, cel al impreviziunii („hardship” în engleză) pentru a întrerupe un contract. Condițiile pentru invocarea impreviziunii sunt: o schimbare excepțională a condițiilor (criza în sine), executarea contractului devine excesiv de oneroasă și prin aceasta ar face „vădit injustă” obligarea debitorului la îndeplinirea sa. Pentru acesta se ajunge în fața instanței, care are două soluții principale: să impună adaptarea contractului la noile împrejurări sau să dispună încetarea contractului, cu anumite condiții.