Fusese persoana care murise pe plaja Ensenada, la 7 februarie 1979, Wolfgang Gerhard sau cineva care îi împrumutase identitatea?
A fost nevoie de șase ani pentru ca Romao Tuma, directorul Poliției Federale din Brazilia, să descopere că trupul despre care toată lumea credea că era al unui bărbat pe nume Wolfgang Gerhard era, de fapt, al lui Josef Mengele, „îngerul morții”.
Acesta fusese medicul acuzat că a trimis mii de oameni la moarte în lagărele de concentrare și că a efectuat experimente genetice pe mai bine de 3.000 de frați gemeni.
Începând cu anul 1975, Josef Mengele trăise în Brazilia sub identitatea lui Wolfgang Gerhard, un austriac nazist care i-a împrumutat documentele când s-a întors în țara sa pentru tratament medical.
În Austria, adevăratul Gerhard a fost omorât în bătaie și îngropat. Mengele a continuat să trăiască sub acea identitate falsă până la moartea sa în Ensenada, în 1979.
Vestea, răspândită în întreaga lume, a căzut ca o bombă informativă: la 40 de ani de la sfârșitul războiului, Josef Mengele, medicul de la Auschwitz și unul dintre cei mai căutați criminali de război, a murit.
În mai 1985, poliția germană a interceptat mai multe scrisori pe care Wolfram și Liselotte Bossert, un cuplu austriac care l-a ascuns Mengele în timpul șederii în Brazilia, le-au trimis lui Hans Sedlmeier, un fost angajat al familiei Mengele în Germania.
Poliția germană l-a contactat rapid pe reprezentantul poliției din Brazilia, Romao Tuma. Acesta a început ancheta cercetând casa familiei Bossert.
Între timp, în Germania, poliția a percheziționat casa lui Sedlmeier, descoperind scrisorile prin care Liselotte Bossert îl informa că Mengele murise.
Odată reținut de poliția braziliană, Bossertes a arătat locul exact unde fusese înmormântat trupul lui Mengele. Rămășițele lui Josef Mengele au fost exhumate de polițiști în cimitirul brazilian Embu în iunie 1985.
Ulterior, au fost transferate la Institutul Juridic Medical din Sao Paulo, unde au fost examinate de specialiști brazilieni și de unii dintre cei mai importanți experți criminaliști din lume.
În mijlocul a ceea ce a fost catalogat drept „un mare circ mediatic”, oamenii de știință adunați în Sao Paulo trebuiau să analizeze dacă rămășițele exhumate din Embu erau cele ale unui om despre care nu se mai știa nimic de 40 de ani.
La acea vreme, tehnologia de identificare pe baza ADN-ului nu fusese încă dezvoltată, așa că au folosit alte tehnici pentru a confirma că osemintele erau ale lui Mengele.
Unul dintre specialiștii medico-legali, Ellis Kerley, a dezvoltat o tehnică de numărare de osteoni (elementele structurale de bază ale matricei osoase) pentru a afla vârsta scheletului.
După numărare, s-a stabilit că vârsta acestor rămășițe se situa în intervalul 60-70 de ani, iar Mengele avea 67 de ani în 1979.
Au existat și alte dovezi care păreau să demonstreze identitatea oaselor, cum ar fi o fractură de șold ca urmare a unui accident de motocicletă pe care Mengele îl suferise la Auschwitz.
Alte teste efectuate pe craniu au relevat că prezenta o diastemă (strungăreață). Antropologul Richard Helmer a folosit, de asemenea, o tehnică de suprapunere a imaginii criminalului nazist cu imaginea craniului exhumat și a ajuns la concluzia că era vorba de aceeași persoană.
Astfel, toate indicau că rămășițele erau cele ale lui Josef Mengele, dar proba definitivă avea să se dovedească o radiografie.
