Ne conducem afacerile într-o lume în care pandemia de coronavirus ne afectează profund și evident că sectorul economic este foarte încercat. Vedem cum economiile se află în declin, cum fiecare țară încearcă să repornească motoarele economiei, cum regulile jocului economic se schimbă. Vedem cum tezaurizarea devine o opțiune pentru foarte mulți jucători – ceea ce explică creșterea prețului aurului, de la începutul anului până acum, cu 15%. În același timp, știm că trebuie să cheltuim, atât la nivel de cetățeni, cât și la nivel de țară, pentru a pune în circulație bani, sângele economiei. În privința economiei României, Consiliul Fiscal afirmă că, într-un „scenariu mijlociu”, se va înregistra o cădere economică cuprinsă între 4 și 6%, cu un deficit bugetar de până la 9%.
Bineînțeles, există sectoare economice care au prosperat pe vremea aceasta, fiind vorba în special de retaileri online (Amazon fiind în fruntea clasamentului), firme care au asigurat comunicarea online, cele de streaming sau de publicitate online, la care se adaugă sectorul farmaceutic.
În România lucrurile nu stau la fel de bine, cum vedem prea bine. Dar din nou avem o serie de prevederi prevăzute să vină în ajutorul sectorului economic. Spre exemplu, zilele acestea se vorbește tot mai mult de introducerea unui program ce își ia numele din germană, fiind originar de acolo: Kurzarbeit. Este un program ce presupune munca de scurtă durată, în fapt un parteneriat între angajatori și stat ce urmărește evitarea concedierilor pe perioada crizei economice. Modelul german a dat rezultate bune în criza din 2008-2010.
Ce presupune în fapt Kurzarbeit: dacă un angajator își reduce activitatea temporar, automat se ajunge la o reducere a posturilor. Mecanismul urmărește să împiedice concedierile printr-un ajutor din partea statului. Practic, compania trebuie să plătească cel puțin 50% din salariul angajatului, iar diferența va fi acoperită în proporție de 75% de către stat. Evident, aceasta este o soluție pe termen scurt. Astfel se ajunge la păstrarea angajaților de către firmă, în vreme ce salariații care lucrează cu program redus ar putea rămâne la un nivel sustenabil al veniturilor. Se preconizează că măsura ar trebui să intre în vigoare în scurt timp, acum fiind dezbătută la nivel guvernamental. Urmează deci să vedem care vor fi condițiile cu exactitate și cum va fi implementată măsura în mediul economic românesc.
Reamintesc aici faptul că pentru firmele aflate în dificultate pe perioada pandemiei și a crizei economice asociate, guvernul a oferit două măsuri de ajutor pentru reangajarea salariaților, anume plata din partea statului vreme de trei luni a 41,5% a salariilor celor reveniți din șomaj tehnic, alături de decontarea vreme de un an a 50% din salariile unor categorii de noi angajați – persoanele peste 50 de ani, cu vârsta între 16 și 29 de ani și cetățenii reveniți în țară.
Pentru aceasta persoanele în cauză trebuie să fie înregistrate ca șomere la agențiile pentru ocuparea forței de muncă –decontarea sumelor se poate face de către angajator chiar dacă cei în cauză nu primesc ajutor de șomaj, ci sunt doar înregistrați ca șomeri. Suma maximă acoperită de stat este de 2.500 de lei, iar noul angajat intră cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și nu poate fi dat afară vreme de 2 ani. În plus, angajatorul trebuie să încheie o convenție cu agenția locală de ocupare a forței de muncă, convenție în baza căreia va putea solicita lunar decontarea pentru banii deja plătiți.
