Serghei Mizil a călătorit mult în vestul Europei, chiar și în perioada comunistă și a povestit pe canalul de „YouTube” al lui Robert Niță câteva întâmplări cu impresarul Giovanni Becali.
„Am ajuns acolo, la un restaurant, cu niște tablouri, voiam să le vând. «Venisem cu expoziția». Mă întreabă Giovanni: «Ce pictezi, mă?». Îi aduc un tablou. «Du-te, bă, că nu le pictezi tu. Ți le pictează altul». Ne luăm la harță și vine patronul. «Domne’, ce se întâmplă aici, ce este cu tablourile astea».
S-a ridicat Giovanni și i-a spus: «Bă, vreți să vă pun o grenadă, să vă arunc restaurantul în aer?». Aoleo, hai să plecăm… Dacă aude Ceaușescu, că arunc și restaurante în aer în Germania, înnebunește”, a declarat Serghei Mizil, în dialogul cu Robert Niță.
Serghei Mizil, procesul lui Giovanni Becali și judecătorul pasionat de filme
A doua poveste este de la unul dintre procesele lui Giovanni Becali. Serghei susține că era în sală, parte dintr-o altă speță, dar nu a dezvăluit care erau acuzațiile pentru fostul impresar al lui Gică Hagi și Gică Popescu.
„Vreți să ți-o spun pe aia la proces, cu Giovanni? Să nu supere… Eram acolo prin anii ’70 și eram la sală la tribunal, unde îi luase pe toți… Lui Giovanni îi aducea dosarele cu motostivuitorul… Îmi făcea semn cu ochiul: «Cumetre, mie îmi aduce dosarele cu motostivuitorul».
A întrebat judecătorul. «Cu ce vă ocupați voi?». «Biletari». Nemții voiau să-i bage pe toți că sunt organizație și ei spuneau că se știu puțin din România, că sunt «biletari». Și află judecătorul, de la ei, că în România cumpărau bilete și le vindeau la supra-preț.
Se oprește judecătorul, dă cu ciocanul și întreabă. «Ce români mai sunt în sală?». Să mă ridic, să nu mă ridic? Mă vedea după «vopsea» că nu sunt neamț. Mă întreabă dacă știu germană și îi spun că nu știu. Mă gândeam că mă ia direct din sală. Aduc ăia un traducător și, să vezi, ce mă întreabă judecătorul. «Ce filme aveți în România, de vindeți bilete la supra-preț, că la noi sunt sălilele goale» (râde).
Mă întorc în sală. Giovanni voia să spună că este anti-comunist. Și ce le spune ălora. «Bunicul meu cu Hitler al vostru au fost așa… » (își împreunează mâinile, în semn de echipă).
Mizil susține că a fost de față când s-au pus bazele firmei care în 1990 a transferat, în străinătate, mai mulți jucători din echipa națională. Ideea i-a aparținut lui Dan Alban, zis și Albanezu’.
„Da, domne’. Toată lumea spune că firma era a lui Albanezu’. Așa este! Eram la masă atunci, când s-a făcut firma, cu mai mulți fotbaliști, dar nu le spun acum numele. Giovanni a reușit performanța să ducă firma la un nivel foarte mare. Giovanni avea vorbele la el și îi încurca pe toți (râde)”, a mai povestit râzând, cu gura până la urechi, Serghei Mizil.
