În vocabularul uzual, expresia ”Sfinte Sisoe!“ este sinonimă cu uimirea maximă. Nu a fost tot timpul așa. Astăzi, 6 iulie, este chiar ziua sfântului. Conform calendarului creștin ortodox, e prăznuit Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare, protectorul copiilor, unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii, care a săvârşit miracole, mai cu seamă pentru cei mici.
Se spune că sfântul a săvârşit mari minuni, primind de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, de a scoate duhurile rele și chiar de a învia morții. În viața sa obișnuită, el se ruga atât de mult încât, zile în şir, uita să mănânce și nici nu i se făcea foame.
Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a fost o persoană istorică reală care a trăit într-una dintre mănăstirile pustiului egiptean, la începutul secolului al IV-lea. La puțin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și Nitria începeau să fie populate de tot mai mulți tineri care doreau să devină călugări, părintele Sisoe s-a hotărât să meargă într-un loc mai liniştit, în care să-şi trăiască viaţa doar pentru Dumnezeu.
A plecat în pustie şi a rămas acolo timp de 72 de ani, timp în care s-a rugat. Fără studii teologice, acest înțelept a preferat calea simplității, inclusiv în învățăturile pe care le-a transmis celor care îl căutau. Patericul a memorat 52 de apoftegme (n.r. – întâmplări şi cuvinte de înţelepciune) ale Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare.
O viață de roman
Una din legendele populare referitoare la viața acestui sfânt arată că el ar fi avut o soră, care s-a închis într-o chilie, alături de două slujitoare, cu provizii suficiente pentru trei ani. Acolo urma să îl aducă pe lume pe cel de-al șaselea copil al ei, după ce, ceilalți cinci i-au fost răpiți, pe rând, de demoni. Dumnezeu l-a trimis la peștera surorii sale pe Sisoe, pe vreme de furtună. Când a intrat în chilie, împreună cu el s-a strecurat și diavolul, sub forma unui grăunte lipit de copita calului.
Diavolul a furat copilul, iar Sisoe a pornit în căutarea lui. Pe drum a cerut ajutor din natură. A întrebat o salcie de copil, aceasta i-a spus că nu știa nimic, iar sfântul a blestemat-o să înflorească şi să nu rodească. Pentru același răspuns, rugul a fost blestemat să fie de râsul lumii. În căutarea sa, sfântul a întâlnit și un paltin.
Pentru că paltinul l-a ajutat, a fost binecuvântat de sfânt să stea înaintea bisericii şi să cheme păcătoşii la pocăinţă. Măslinul, care a ajutat și el la căutare, a fost binecuvântat de asemenea, să fie dătător de mir pentru botez. În final, Sisoe a salvat copilul și a alungat diavolul. De atunci, a rămas recunoscut ca fiind protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă, în orice împrejurare.
Expresia ”Sintei Sisoe!” a apărut în vocabularul uzual ca urmare a unui roman scris de americanul George Thomas Stokes (1843-1898) care povestește viața sfântului egiptean. Ideea centrală a operei este legată de invocarea sfântului în caz de nevoie. Astfel, romanul povestește modul în care sfântul a salvat cinci copii din mâinile diavolului. În încheierea poveștii este invocat un testament verbal al Sfântului: ”Unde se va citi povestea aceasta şi va fi pomenit numele său, diavolul nu se va apropia”.
A plecat în pustie şi a rămas acolo timp de 72 de ani, timp în care s-a rugat. Fără studii teologice, acest înțelept a preferat calea simplității, inclusiv în învățăturile pe care le-a transmis celor care îl căutau. Patericul a memorat 52 de apoftegme (n.r. – întâmplări şi cuvinte de înţelepciune) ale Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare.
