Pagina de Facebook ”Memorialul Gherla” amintește că s-au împlinit 61 de ani de când partizanii anticomuniști din gruparea Arnăuțoiu au fost anihilați definitiv și asasinați de Securitate, în timp ce rudele, apropiații și colaboratorii lor au fost aruncați în temnițele și lagărele de exterminare ale patriei comuniste, mulți nemaivăzând lumina zilei niciodată:
”Azi se împlinesc 61 de ani de când Grupul de Rezistență de la Nucșoara – printre cele mai importante din România – a fost anihilat definitiv de către Securitate. Era 18 iulie 1959.
Seara, la ora 21.00, în penitenciarul Jilava, legați la ochi și cu spatele la pluton erau executați rând pe rând prin împușcare 16 membri ai grupului de rezistență anticomunistă de la Nucșoara, Argeș, printre care Toma și Toma, liderii grupului, împreună cu preoți, țărani, muncitori, învățători și ciobani.
Grupul de la Nucșoara s-a coagulat în jurul fraților Toma și Petre Arnăuțoiu, precum și a colonelului Gh. Arsenescu, la începutul anului 1949. Zece ani au rezistat în munți. Au fost zece ani de răfuieli armate și lupte sângeroase cu Securitatea; zece ani pe fugă mai tot timpul, la finalul cărora ultimii membri au ajuns trădați, prinși și executați fără drept de apel, iar ceilalți, arestați și condamnați la ani grei de pușcărie. Însă pentru noi, cei ce cinstim memoria jerfei lor în fața criminalului regim comunist, ei sunt adevărați eroi. Veșnică să le fie pomenirea!”
Chipul mamei la carceră, pentru ultima oară
Tot pagina ”Memorialul Gherla” posează un pasaj răvășitor din mărturiile Elenei Ion-Arnăuțoiu, sora martirilor Toma și Petre Arnăuțoiu:
”Eram la Jilava de câteva săptămâni. Erau toți condamnaţii, trebuia să ne repartizeze la alte puşcării prin ţară. Eu luasem 5 ani pentru omisiune de denunț. Stăteam, sub pământ, 40 de femei într-o cameră. Într-o noapte, apar în uşă mama şi Victoria, soţia lui Petre. M-am dus la mama şi i-am sărutat mâna. Mama nu-mi mai dădea drumul din braţe. «La cât te-au condamnat?», am întrebat-o. «Lasă, că-ţi spun mâine.»
După 5 minute, aud zăvorul. «Dumneata, aia de sus, ia îmbracă-te şi coboară!» M-au dus la ofiţerul de serviciu. «Cine era femeia aceea căreia i-ai sărutat mâna?» «Este mama mea.» «Nu ştiai că n-ai voi să săruţi mâna mamei tale?» «Să trăiţi, vă rog să mă iertaţi, n-am ştiut.» «N-ai voie! Te bag la carceră.» M-au dus în celulă şi, după cinci minute, au luat-o pe mama la carceră în locul meu. A fost ultima oară când am văzut-o”.
