Iata o informație fierbinte verificată pe ambele maluri ale Prutului: potrivit surselor noastre, Maia Sandu s-a deplasat vinerea trecuta la București, incognito și sub auspiciile celei mai mari discreții, pentru a avea două scurte întrevederi – cu președintele Klaus Iohannis, respectiv cu premierul Ludovic Orban.
Revenită la Chișinău, Maia Sandu a anunțat ceea ce oricum știa toată lumea: va candida la președinția Republicii. Moldova .
„Suntem gata să depunem toate eforturile pentru a învinge la alegerile prezidențiale împreună cu Maia Sandu, unicul candidat capabil să-l bată pe Igor Dodon”, a declarat Igor Grosu, prim-vicepreședinte al PAS.
„Această nominalizare este o onoare pentru mine, dar și o mare responsabilitate. Avem datoria să curățăm țara de politicienii care văd Moldova ca pe un sac fără fund, din care ei se îndestulează. Sunt sigură că, prin multă muncă, vom învinge în aceste alegeri. E vremea oamenilor buni, cei care știu cum trebuie să fie țara noastră. Împreună vom munci pentru o țară bogată, cu familii unite și copii fericiți, o țară în care legea este una pentru toți, iar dreptatea stă în capul mesei”, a declarat președinta PAS, Maia Sandu.
CV-ul Maiei Sandu:
După ce a absolvit Academia de Studii Economice, în 1994, la vârsta de 22 de ani, Maia Sandu a fost angajată în cadrul Ministerului Economiei (MEC), în calitate de consultant şi apoi specialist principal al Direcţiei colaborare şi organizaţii economice internaţionale. Ulterior, a devenit şefă adjunctă de direcţie. Din 1998 şi până în 2005, Maia Sandu a activat în calitate de economistă în cadrul Oficiului Băncii Mondiale din Moldova. Ulterior, revine la MEC, unde, în 2005 – 2006, lucrează în calitate de directoare a Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare. În acea perioadă instituţia era condusă de Valeriu Lazăr. După ce a plecat de la MEC, Maia Sandu s-a angajat în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în calitate de coordonatoare de program, iar ulterior, conform CV-ului, a fost consultantă pe reforma administraţiei publice locale. În 2009-2010, Sandu obţine masterul la Harvard Kennedy School of Government din SUA. A rămas peste ocean, în Washington DC, devenind, în 2010, unul dintre consilierii Directorului executiv al Băncii Mondiale. A stat acolo până în 2012, atunci când a fost numită de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) în funcţia de ministră a Educaţiei.
Vizita-fulger în România a fost, evident, una eminamente strategică și a avut loc la insistențele repetate ale șefei PAS, în condițiile în care relațiile Bucureștiului cu Maia Sandu nu sunt, dincolo de șiragul unor declarații politicoase, diplomatice, unele întocmai bune.
Suspiciuni legitime
Motivele acestei răceli sunt multiple: anul trecut, când a găsit de cuviință să guverneze cu rusofilii și românofobii lui Dodon, Maia Sandu a pus Bucureștiul în fața faptului împlinit și într-o situație mai mult decât delicată. După ce s-a văzut premier, Sandu nu a facilitat deloc deschiderea pro-românească așteptată la București, iar guvernarea ei nu a reprezentat doar un eșec lamentabil, ci și o întărire rapidă și fără precedent a toxicului pro-rus Dodon, personaj care își ia lumina de la Moscova, laolaltă cu întregul PSRM.
SIS și SPPS, pârghii esențiale
În cursul a doar două luni – și asta chiar prin mijlocirea guvernului Maia Sandu –, Dodon a căpătat pe tavă Serviciul de Informații și Securitate (SIS), pe care a reușit să-l scoată de sub controlul Parlamentului, dar și Serviciul de Protecție și Pază de Stat (SPPS), pe care l-a transformat într-o armată personală de temut, mutându-l de la Guvern la Președinție, chiar cu aportul pro-europenilor prea ocupați să se certe pentru funcții și sinecuri.
Serviciile secrete din Estonia: guvernarea Maia Sandu, o operațiune FSB
Pe de altă parte, potrivit raportului oficial al serviciilor secrete din Estonia – International Security and Estonia. 2020, pe care-l puteți consulta și descărca AICI, atât guvernarea Maia Sandu (care a presupus o alianță forțată a pro-rușilor, conduși de pionul moscovit Igor Dodon, cu pro-europenii Blocului ACUM), cât și discreditarea programatică și înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc nu au reprezentat altceva decât etape ale aceleași ample operațiuni a FSB (alias KGB), care a reușit astfel să sporească semnificativ influența Federației Ruse în R. Moldova, de-a lungul anului 2019, deturnând-o de la orice apropiere de Occident. Și de România, completăm noi – ceea ce, de altfel, este de domeniul evidenței.
Teoreticienii națiunii civice moldovenești, intimii Maiei Sandu
Nu în ultimul rând, anturajul așa-zis ONG-ist al Maiei Sandu ridică numeroase suspiciuni, și asta nu de ieri, de azi: printre cei mai apropiați colaboratori ai acesteia se află teoreticienii incontestabili ai ”națiunii civice moldovenești” (așa e intitulată acum vechea marotă stalinistă). Ne referim la puțin spus controversații Nicu Popescu (școlit la Moscova și Budapesta), Vladislav Kulminski (i-a fost consilier personal la guvern) și Popov (i-a fost secretar lui Kulminski).
‹Națiunea civică moldovenească› e proiectul bonjurist, finanțat de UE și Berlin! Inclusiv comunistul Tkaciuk a fost plătit ca ‹expert› în cadrul proiectului derulat de IPRE! (…) Teoreticienii ‹națiunii civice› sunt intimii politici ai Maiei Sandu!”, explica jurnalista basarabeană Marcela Tusca.
Are Maia Sandu susținerea Bucureștiului?
Aceasta este deja o falsă problemă, în condițiile în care Bucureștiul este nevoit să joace din nou pe mâna Maiei Sandu, în pofida tuturor aspectelor dezvoltate mai sus. De ce? În primul rând fiindcă alegerile prezidențiale bat la ușă (noiembrie), iar România nu are momentan un alt candidat care să-i facă probleme kaghebistului corupt Dodon. De ce? Pentru că Bucureștiul nu a fost în stare, de-a lungul ultimilor 30 de ani, să joace inteligent dincolo de Prut și nici nu a fost capabil să crească lideri puternici și autentici la Chișinău. Și asta ne dă mari, mari dureri de cap în prezent, iar situația amenință să degenereze. Vă amintim că Republica Moldova (care e și rămâne România) reprezintă cea mai importantă problemă de politică externă a Bucureștiului, deși asta nu prea se vede.
