Acasă, însă, se ivesc mulți demoni. Nu din casă. Nici de la proiecte. Ci din mine… Oh, cât de multe m-a învățat jobul acesta de freelancer despre mine! Nici nu aș ști cu ce să încep. Dar mai bine, să spun care au fost provocările și cum le-am gestionat!
Care sunt provocările lucrului de acasă pentru mine?
Acasă am confort total. Lucrez din vârful patului. Mai scriu ceva în timp ce mă joc cu câinele. Mai scriu ceva și mai gătesc ceva. Mai gândesc o campanie și mai fac curat. Oh, și comoara cea mai mare sau avantajul suprem: lucrez din pijamale dacă vreau. Și vreau destul de des, recunosc.
Am dat costumul office pe pijamale. Biroul meu e adesea pe canapea sau în pat. Nu mai investesc atât de mult în cosmetice, deodorante, machiaje, pantofi, genți și haine. Nu mai pierd timp cu naveta prin București. Acestea sunt câteva atuuri deloc de neglijat! Dar există câteva mari dezavantaje în a-ți instala biroul în viața personală. Sau, mai degrabă, în a-ți separa bine timpul de la muncă și cel de acasă.
Pentru freelancerii aflați la început de drum, care nu vor să investească bani în cafea și transport sau chiar o masă la un local, de câteva ori pe săptămână, munca de acasă poate fi ideală. La fel și pentru aceia ca mine ce preferă să alterneze lucrul de acasă cu acela în deplasare, pentru a sparge monotonia. Sau pentru cei chibzuiți cei vor să economisească timp și bani. Adică pentru noi toți aceia care am ales viața de liber-profesionist, căci uneori, există perioade în care suntem nevoiți să economisim. Mai multe despre asta ceva mai târziu în material! Acum să povestim despre adevăratele provocări: acelea ale minții!
Delimitarea spațiului personal de acela de job
Nu aș renunța nicicând la libertatea aceasta, decât dacă aș fi presată în vreun fel. Ori poate dacă aș concluziona că ar fi mai bine pentru mine să revin la programul de la 9 la 5. Totuși, aș perverti povestea dacă nu aș spune câte presiuni există și pentru un freelancer. Sau, mai exact, cum s-au simțit ele pentru mine! Știți ideea aceea cu diamantele care se nasc sub presiune? Cam așa e! Doar că la oameni se aplică numai când indivizii rezistă sub acea presiune. Dacă rezistă…
O piedică în structura de rezistență psihică când lucrezi de acasă este tocmai faptul că lucrezi de acasă. Mintea e confuză. Rolurile sunt în ceață. Când ești acasă? Când ești la birou?
Rememorez și acum – pentru că izolarea generată de Covid-19 m-a ajutat să mă întorc la stările de la începutul drumului meu ca freelancer – amestecul din creierul meu. Nu reușeam să trasez clar limita biroului și pe aceea a casei. Nu mă puteam concentra și depășeam timpul investit „pentru muncă”. Apoi, deconectarea mentală de job și trecerea la sentimentul că sunt acasă, că mă pot relaxa se producea târziu în noapte. Deci, ieșeam în pierdere la capitolul somn. În plus, partenerul meu de cuplu nu respecta deloc spațiul meu de lucru. Nici părinții când veneau în vizită. Pentru ei, eram acasă. Mă întrerupeau des și pentru cele mai aberante motive:
„Mănânci cu noi?”
„Ia uite ce spun ăștia la TV!”
