România are o ocazie istorică de a se reinventa, de a recupera decalajele față de celelalte state din Uniunea Europeană, să urce la nivelul următor, la România 2.0. Este momentul în care trebuie să fim extraordinar de atenți să nu ratăm această șansă, care ne poate face actori cu adevărat în proiectul european.
Acum, România are nevoie de un plan cât mai limpede de investiții și de reforme.
Summitul UE s-a încheiat. S-a ajuns la un acord privind sprijinul financiar pentru țările din Uniune de redresare din criza provocată de pandemia de coronavirus. E vorba despre o alocare de mari proporții, nemaiîntâlnită, de 1.820 de miliarde de euro. Banii provin din cadrul financiar multianual (1.074 de miliarde de euro) și dintr-un pachet special de revenire din criză (750 de miliarde de euro). Acest pachet are la rândul său două axe, una de granturi (390 de miliarde) și alta de împrumuturi (360 de miliarde).
Parlamentul European este codecident, astfel că, chiar dacă negocierile dintre state s-au încheiat, reacția PE este foarte importantă, putând interveni schimbări puternice în felul în care va arăta în final acordul privind alocările bugetare, atât la nivel general, cât și la nivelul fiecărui stat în parte. Trebuie de asemenea să mai aflăm care vor fi mecanismele de protejare a banilor europeni.
În ceea ce privește România, pentru exercițiul 2021-2027 ei i s-au alocat aproape 80 de miliarde de euro (79,9, ca să dăm numărul exact), o sumă record de altfel. Distribuția sumei este următoarea: aproximativ 46,3 miliarde înseamnă granturi pe bugetul clasic, alte 16,7 sunt granturi pe planul de redresare (RRF – 13,7, JTF – 1 miliard, rural 0,6 miliarde, REACT – 1,4 miliarde) și circa 16,7 miliarde – împrumuturi pe planul de redresare.
Și acum ce se întâmplă?
Acum România are o ocazie istorică de a se reinventa, de a recupera decalajele față de celelalte state din Uniunea Europeană, să urce la nivelul următor, la România 2.0. Este momentul în care trebuie să fim extraordinar de atenți să nu ratăm această șansă, care ne poate face actori cu adevărat în proiectul european.
Acum, România are nevoie de un plan cât mai limpede de investiții și de reforme. Pentru a putea folosi aceste sume cum trebuie, structura statului are nevoie de modificări, de la transparență cât mai mare la debirocratizare și digitalizare. Dacă nevoile populației și ale mediului de afaceri nu au reușit să sensibilizeze statul, măcar acest moment să o facă.
În egală măsură, elementul uman este crucial. Trebuie văzut ce instituții se vor ocupa de acest proiect și cum. Dar este limpede că absorbția acestor fonduri este imposibilă în situația dată, în care în structurile statului se regăsesc foarte puțini experți (de la scrierea de proiecte la punerea lor în practică și la evaluarea rezultatelor), iar multe instituții s-au dovedit incapabile să gestioneze fonduri europene – este una dintre explicațiile pentru rata redusă de atragere a lor. Prin urmare, se impune apariția sau dezvoltarea unor departamente și angajarea de experți la nivel central și local. În ce formă se va întâmpla asta? Din nou, România trebuie să fie foarte atentă să nu dea cu piciorul la această șansă, iar aici mă refer la faptul că nepotismele și pilele de tot soiul care au căpușat atât de mult timp statul, practic corupția la nivel mic, reprezintă o vulnerabilitate majoră.
Dincolo de corupție, care e un pericol real pentru dezvoltarea României, o altă problemă este viteza cu care se va mișca statul în accesarea acestor bani. Pentru că cele 80 de miliarde de euro vin la noi, dar pe bază de proiecte clare, iar aici așteptăm să vedem ce și cum va face statul. Școli, spitale, șosele, infrastructură, atât socială, cât și economică – toate au nevoie de investiții, de redresare și dezvoltare.
Urmează niște ani în care trebuie să fim îndrăzneți și să fim cu mare băgare de seamă la cum ne construim viitorul.
