Planul lui Hitler era să blocheze toate rutele de aprovizionare a orașului cu două milioane de locuitori și să lase natura să își urmeze cursul.
„Leningrad trebuie să moară de foame”, a declarat Hitler într-un discurs susținut la München la 8 noiembrie 1941.
În iarna următoare, sute de mii de localnici au murit de foame. Oamenii au încercat în zadar să rămână în viață mâncând rumeguș.
Unii au murit congelați pe străzi în timp ce încercau să străbată câțiva kilometri până la chioșcurile de distribuție a alimentelor, în condiții de ger la -30° Celsius. Alții au recurs la canibalism.
În timp ce armata germană avansa, jefuind și distrugând orice era de valoare, un grup de botaniști ruși s-a baricadat în depozitul Institutului Vavilov de Industrie a Plantelor cu o colecție prețioasă de semințe și plante comestibile.
Această colecție, care conținea semințe de la aproape 200.000 de soiuri de plante, din care aproximativ un sfert erau comestibile, a constituit unul dintre cele mai mari depozite ale diversității genetice a culturilor alimentare din lume, conform Amusing Planet.
În depozit se găseau cantități însemnate de orez, grâu, porumb, fasole și cartofi, suficient pentru ca botaniștii să poată supraviețui de-a lungul celor mai negre zile ale asediului.
Însă oamenii de știință nu s-au baricadat în seiful cu semințe pentru a-și salva viața, ci mai degrabă pentru a proteja aceste plante de naziști și de oamenii înfometați care bântuiau străzile căutând disperați ceva de mâncare.
Colecția umplea 16 camere, în care nimeni nu avea voie să rămână singur. Muncitorii păzeau depozitul în schimburi, amorțiți de frig și emaciați de foame.
Pe măsură ce asediul continua, acești oameni au început să moară de foame unul câte unul, dar rezerva a rămas intactă.
În ianuarie 1942, Alexander Sciukin, specialist în arahide, a murit la masa lui de scris. Botanistul Dmitri Ivanov a murit și el înfometat, în timp ce era înconjurat de câteva mii de pachete de orez pe care le păzea.
Până la sfârșitul asediului, în primăvara anului 1944, nouă dintre ei muriseră de foame păzind rezerva de hrană. Multe dintre culturile pe care le consumăm astăzi provin din încrucișarea cu soiuri pe care oamenii de știință le-au salvat de la distrugere.
