Cavalerii Templieri erau renumiți nu doar doar pentru devotamentul sau curajul lor în apărarea Țării Sfinte.
Banii pe care îi aveau în vistierii templierii au făcut din ordinul lor cea mai mare putere financiară din lumea creștină, controlând sume mari de bani datorită donațiilor și cuceririlor.
Una dintre primele și cele mai grave probleme cu care se confruntau pelerinii războinici care au cucerit Ierusalimul în iulie 1099 a fost apărarea cuceririlor.
De fapt, cei care au participat la prima cruciadă nu luaseră deloc în calcul posibilitatea de a se stabili în Țara Sfântă pe termen lung.
Astfel, a doua zi după cucerirea Orașului Sfânt, mulți cruciați s-au considerat liberi de jurământ și s-au pregătit să se întoarcă acasă, după ce s-au rugat la Sfântul Mormânt.
Atunci s-au născut ordinele religioase militare, formate din laici care foloseau armele pentru apărarea creștinilor. Dintre toate acestea, Ordinul Templului a fost organizația care a dobândit cea mai mare faimă.
Ordinul Cavalerilor Templieri a fost înființat în 1119, când un cavaler francez obscur, Hugues de Payens, l-a convins pe regele Balduin al II-lea al Ierusalimului să-i cedeze o aripă a Moscheii Al-Aqsa, ca să-i găzduiască acolo pe membrii unui nou grup al cărui scop principal era respingerea atacurilor bandiților de pe linia de coastă care ducea la Ierusalim.
Astfel s-a născut Ordinul, care a fost numit al Templului deoarece sediul său, Moscheea Al-Aqsa, se ridica pe esplanada vechiului Templu al lui Solomon.
Cavalerii Templieri au fost cel mai bogat ordin din Evul Mediu
Ordinele religioase militare au fost foarte apreciate de Balduin al II-lea și de predecesorul său, Balduin I. Ambii regi le-au acordat pământuri și bani, punând astfel bazele imensei puteri politice și economice pe care le dețineau.
Dar Templul s-a distins curând prin evlavia și curajul membrilor săi, într-o asemenea măsură, încât s-a ales cu un număr enorm de proprietăți și a atras în rândurile sale multe nume importante ale aristocrației.
În plus, Cavalerii Templieri au primit din toate părțile cadouri și moșteniri testamentare în bani, terenuri și clădiri, ceea ce i-a îmbogățit rapid.
La fel, faima eficienței și a onestității pe care templierii le-au dobândit într-un timp scurt a făcut să le fie încredințate sume importante de bani, ba chiar și vistierii regale întru păstrare și gestionare.
Acest ultim rol al Templului a fost dezvăluit în atacul pe care prințul Eduard, primul născut al regelui Henric al III-lea al Angliei, l-a declanșat la 29 iunie 1263 împotriva tezaurului Templului din Londra.
Cu ajutorul unei cete de soldați, a spart numeroase cufere și a luat o mie de livre în monede, bani care s-au dovedit a fi ai comercianților și ai baronilor englezi.
La rândul lor, „birourile” Ordinului din diverse țări europene au primit moșteniri și donații, precum și privilegii și scutiri de taxe.
Aceste resurse au permis Templului să facă acte de caritate și să le ofere ajutor și protecție militară pelerinilor care plecau spre Țara Sfântă, a căror recunoștință s-a tradus în noi donații de bani și terenuri, odată ce pelerinii au revenit în țările lor.
