Raportul își propune să prezinte forului legislativ, cetățenilor și altor factori interesați modul de gestionare a resurselor publice în perioada stării de urgență, constatările Curții de Conturi, precum și concluziile și propunerile ce derivă din acestea, în conformitate cu mandatul primit prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/2020.
Raport_stare_urgenta_11082020Concluziile Curții de Conturi privind sistemul sanitar și achizițiile în pandemie nefavorabile lui Adrian Ionel.
În ceea ce privește sistemul de sănătate, de subliniat este faptul că, prin acțiunile sale anterioare stării de urgență, Curtea de Conturi a atras atenția asupra unor aspecte ce trebuie îmbunătățite prin înlăturarea unor lacune și disfuncționalități ce afectează activitatea acestuia, în special în situații de urgență, care, în principal se refereau la:
– faptul că aparatura medicală și alte dotări independente, achiziționate de unitățile sanitare finanțate din credite bugetare și venituri proprii (accize) repartizate de Ministerul Sănătății, nu au fost puse în funcțiune, nu au fost utilizate sau au fost transferate către alte unități sanitare;
– faptul că, deși în perioada 2011-2015, Ministerul Sănătății a alocat aproximativ 5.071 mii lei pentru fiecare din cele 375 spitale publice existente, la sfârșitul anului 2015 s-a raportat disponibilul neutilizat în sumă de 522 milioane lei. Din această sumă s-ar fi putut achiziționa 72 aparate de diagnostic prin imagistică medicală (aparate tip RMN cu un preț mediu de 7,2 milioane/ unitate sanitară);
– Curtea de Conturi a atras atenția, încă din anul 2014, că la nivelul Oficiului Central de Stocare pentru Situații Speciale nu s-a constituit Rezerva pentru situații speciale cu respectarea cantităților de produse tehnico-medicale prevăzute de actele normative incidente, acestea fiind mai mici decât cele legale. În anul 2018, Curtea de Conturi a concluzionat, din nou, că nu s-a constituit Rezerva Ministerului Sănătății prin respectarea prevederilor art. 368 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Rezerva Ministerului Sănătății trebuia să cuprindă medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive și alte materiale specifice, însă singurul produs existent în Rezervă la aceea dată a fost reprezentat de Sevredol, în cantitate de 3.339 cutii, expirat încă din anul 2015;
– gradul de ocupare a personalului sanitar, subliniind că, distribuirea teritorială a personalului medical s-a realizat fără a se avea în vedere un minim de criterii, unul din ele fiind „numărul locuitorilor din zona respectivă”. Astfel persistă un deficit de medici pe specialități, specializările deficitare fiind: anestezie și terapie intensivă, medicină de urgență, boli infecțioase, adică tocmai acele specializări care în perioada de urgență au fost în prima linie în lupta cu virusul SARS-COV 2.
Criza personalului medical există și se manifestă în toate unitățile sanitare, iar angajările fără concurs, pe perioadă limitată a stării de urgență nu a adus în sistem un număr important de personal medical. Detașări nu au existat, cu excepția spitalelor la care s-a detașat personal medical militar.
Aceste lacune ale sistemului medical au fost identificate și semnalate Ministerului Sănătății de Curtea de Conturi în decursul anilor, recomandând implementarea la nivelul acestei instituții a unei politici sustenabile de asigurare a resurselor, materiale și umane. Nearmonizarea deciziilor de planificare a sistemului medical de sănătate publică cu necesitățile reale ale populației determină utilizarea inadecvată și ineficientă a serviciilor medicale și a surselor de finanțare.
Concluzia generală a acțiunii de control în domeniul sănătății este că, având în vedere contextul în care s-au derulat operațiunile, nu au existat erori grave, cu următoarele excepții:
– modul de achiziție defectuos practicat de CN UNIFARM SA care, la data finalizării stării de urgență, înregistra stocuri de materiale foarte mari;
– inexistența stocurilor de rezervă medicală a determinat achiziții la prețuri necompetitive și de la furnizori neverificați astfel că, deși au fost alocate resurse financiare, acestea au fost utilizate, în unele cazuri, deficitar și neeconomic;
– procesul legislativ specific stării de urgență a avut unele lacune care s-au înlăturat „din mers”;
– vidul procedural a fost resimțit în sistemul de sănătate și recunoscut, fapt pentru care chiar în timpul stării de urgență s-a procedat la emiterea procedurilor operaționale specifice.
