Vedem cum spații economice diferite se comportă foarte diferit. Dăm la o parte China – acolo nu putem ști ce se întâmplă decât după ce s-a întâmplat deja. Dar vedem cum în SUA, spre exemplu, peste 3.500 de mari companii și-au anunțat falimentul, în timp ce analiștii spun că acesta este abia începutul.
La nivel european există politici ale UE, dublate de politici naționale legate de economie. Ce știm e că Spania a fost cea mai afectată țară din acest cadru, cu o scădere a economiei de 18,5%, urmată de Portugalia, Italia și Franța. La rândul său, Germania a scăzut cu 10%, ceea ce a redus PIB la nivelul de acum 10 ani. În cazul Germaniei, una dintre măsurile care au făcut să nu coboare mai mult economia a fost Kurzarbeit (care ar fi fost preluată și de România), ceea ce a împiedicat pierderea multor locuri de muncă și contractarea și mai puternică a economiei. Pe scurt, UE a înregistrat un declin de aproape 12%, iar zona euro puțin peste acest procent. Potrivit Eurostat, sunt cele mai puternice scăderi din 1995 încoace. Problema este că doar din 1995 avem astfel de statistici. Dar o problemă și mai mare este că pentru România nu sunt disponibile nici un fel de statistici, ceea ce din nou ne aruncă în nesiguranță, neștiind exact cu ce anume ne confruntăm.
În ceea ce privește România, este clar că vremurile sunt tulburi și vor fi grele. Acum, că avem pe hârtie 80 de miliarde de euro din partea UE, mingea se află în terenul nostru: trebuie făcute proiecte prin care banii să fie efectiv folosiți. Din păcate, știm că România nu stă deloc bine la capitolul acesta, al absorbției fondurilor. Șansa pe care o avem e cu atât mai mare cu cât în exercițiul financiar anterior, 2014-2020, România a avut alocate numai 43 de miliarde. Bun, însă rămânem cu întrebarea: mai că avem 80 de miliarde, dar ce facem cu ele? Guvernul discută cu Comisia Europeană și se speră ca la mijlocul lui septembrie să înceapă negocierile privind folosirea unei părți a banilor pentru coeziune (ceea ce înseamnă îndreptarea lor către autostrăzi și căi ferate, infrastructură medicală și școlară etc.). O a doua parte a banilor europeni, cea menită relansării economice, va intra în negocieri mai târziu, în primăvara anului viitor, după ce guvernul va evalua pagubele crizei și va elabora un plan de recuperare.
Dar România are și venituri interne. Spre exemplu, mai bine de 700 de milioane de lei s-au strâns din vânzarea primei emisiuni de titluri Tezaur, cumpărate de aproximativ 17.000 de români. Și aceasta în condițiile în care media veniturilor românilor se află la coada clasamentului UE, fiind antepenultima, de numai 6.200 de euro.
Chiar și în aceste condiții, sumele prezente nu sunt de ajuns pe fondul crizei, iar cele viitoare sunt încă îndepărtate, așa că țara se împrumută mai departe de pe piețele financiare. Însă vestea bună este că aceste sume intrate în buget constituie un tampon care permite ca pe luna august împrumuturile să fie de 3,45 miliarde de lei, față de cele de 5,3 miliarde de luna trecută. Aceste sume vor fi atrase prin emiterea de multiple obligațiuni de stat. Acesta este contextul în care Ministerul Finanțelor vrea să reușească să atragă pe viitor împrumuturi cu dobândă cât mai scăzută.
