Marii scriitori români au ceva în comun: au murit în împrejurări neclare. Oare Mihai Eminescu a murit de sifilis sau lovit cu o cărămidă în cap? Cum a sfârșit Ion Luca Caragiale și cum s-a pierdut sicriul marelui dramaturg? De ce i s-a oprit inima lui Ion Creangă după ce a mâncat gogoși?
Mihai Eminescu, ucis cu o cărămidă
Marele poet Mihai Eminescu a avut parte de un sfârşit controversat, spun istoricii. Ar fi fost fost tratat cu injecţii cu mercur pentru că medicii credeau că suferă de sifilis. Studiile recente au demonstrat că ”poetul naţional“ nu a suferit de această boală, iar tratamentul aplicat i-ar fi grăbit sfârşitul. De asemenea, chiar în ziua morţii, Mihai Eminescu ar fi fost lovit în cap cu o cărămidă de către un pacient al sanatoriului de boli mintale al doctorului Şuţu, din Bucureşti, în care era internat.
Ultima dorinţă a geniului literaturii române a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu il strecurase prin vizeta metalică a salonului în care şi-a petrecut ultimele ore din viaţă. I-ar fi şoptit celui care i-a făcut această favoare că ”sunt năruit”.
A doua zi, pe 16 iunie 1889, a fost constatat decesul. Medicii Şuţu şi Petrescu au întocmit formele legale şi un raport oficial, destul de ambiguu din care nu reiese clar cauza morţii poetului. După două zile, Eminescu a fost înmormântat. La autopsia efectuată de doctorul Tomescu şi mai apoi de Marinescu de la laboratorul Babeş creierul nu a putut fi studiat, fiind uitat de o asistentă cu neglijenţă pe o fereastră deschisă, unde s-a descompus rapid. Toate simptomele cunoscute pledează pentru concluzia că Eminescu a suferit de o formă de schizofrenie. Nefiind vorba de sifilis, tratamentul cu mercur s-ar fi dovedit inadecvat, grăbindu-i poetului moartea. Dacă nu i s-ar fi aplicat tratamentul cu pricina, Eminescu ar fi avut parte de un declin îndelungat.
Ion Creangă a murit după ce a mâncat gogoși
Ion Creangă a murit în ultima zi a anului 1889, cu numai câteva ore înainte de trecerea în noul an. A decedat la vârsta de 52 de ani şi suferea de crize de epilepsie. Sfârşitul povestitorului a venit în mod neaşteptat pentru apropiaţii lui. Creangă şi-a petrecut ultimele ore din viaţă în compania unui amic, cu care a cutreierat străzile Iaşiului. A mâncat gogoşi şi a consumat alcool, iar spre amiază a mers la tutungeria fratelui său, unde i s-a făcut rău şi a murit. A fost înmormântat pe data de 2 ianuarie 1890.
