Ne aflăm mai departe sub semnul crizei economice de natură pandemică, iar aceasta afectează întreaga lume, cu o excepție: pare că marele câștigător în aceste vremuri este China, singura țară din G20 care a înregistrat o creștere a PIB în Trimestrul 2. Dintre perdanți, topul este condus de India (–25,2%), Marea Britanie (–20,4%) și Mexic (–17,1%). Turismul, spre exemplu, la nivel global, a scăzut în primul semestru cu 65%, ceea ce înseamnă 460 de miliarde de euro, de cinci ori mai ridicate decât în criza din 2009. Până la finele anului, Organizația Mondială a Turismului estimează că numărul turiștilor internaționali se va reduce cu 70% și dă ca termen de revenire a industriei între 2 și 4 ani.
În România, după cum știm, pandemia continuă și starea de alertă la fel, fiind prelungită până pe 14 octombrie, cu toate efectele sale, inclusiv de natură economică. Din datele publicate de INS reiese că față de încasările din iulie 2019, în iulie abia trecut s-a înregistrat o scădere de 57% la nivelul turismului. În egală măsură, HoReCa a cunoscut un declin de 20%. O veste bună, dar de natură teoretică, este că în clasamentul Fraser al libertății economice România a ieșit pe locul 23, înaintea unor state precum Cehia, Bulgaria, Slovacia, Polonia sau Ungaria.
Pe de altă parte, vorbim de o economie puternic lovită de criză, care fără susținerea statului ar fi fost într-o situație deplorabilă. Dar aceste lucruri vin cu un cost mare. Oricum, știm că vorbim de un stat în care 96,3% din veniturile fiscale și contribuțiile sociale la buget se duc pe plata salariilor din sectorul public și a pensiilor – de fapt, aceasta era procentul înainte de majorarea pensiilor de pe 1 septembrie. Ca să înțelegem mai bine, să ne gândim că acest procent era de 70% în 2016. Prin urmare, acum statul e în poziția de a se împrumuta extern pentru a asigura cheltuielile interne. Aceasta pe fondul în care analiștii apreciază că o revenire în V nu mai e posibilă, ci mai degrabă una în W (cădere, revenire, cădere sezonieră și recădere), iar euro se estimează că va ajunge în următorul interval la 4,95 lei. Analiștii anunță la finalul anului un deficit bugetar de 8,3%, cu o inflație de 2,7% și o creștere a șomajului până la 7%.
Vedem cum piața se schimbă, modelele economice se schimbă la rândul lor, probabil iremediabil, nu cum se spera, doar pe moment. Este clar că unele sectoare, lovite mai acut de criza aceasta, vor avea nevoie de ani întregi pentru a își reveni sau pentru a aplica sustenabil noi modele.
La nivel de datorie publică, România nu stă bine, aceasta a avansat în luna iulie cât în întregul trimestru al doilea. Ne împrumutăm mai mult, tot mai mult, iar datoria a ajuns la 42,2% din PIB, cu 7% mai mult ca acum un an și cu două treimi mai ridicată decât era la nivelul anului 2015. Ce înseamnă acest lucru? Că la fiecare sută de lei pe care statul o cheltuie, 22,3 lei vin din împrumuturi, ceea ce înseamnă, în mod natural, că va veni și scadența lor, plus dobânda aferentă, iar plata se va face tot de către contribuabili. Datoria guvernamentală însuma, la finele lui iulie, 444,399 miliarde de lei, față de 373,5 miliarde lei la sfârșitul anului trecut, conform datelor Ministerului Finanțelor Publice.
Față de prognoza din luna ianuarie, înainte de pandemie, ca urmare a Covid-19 statul trebuie să se împrumute cu 40% peste nivelul inițial. Acest fapt schimbă radical felul în care vedem datoria publică a României și, implicit, împovărarea cetățenilor în următoarea decadă fiscală.
