Timp de zece ani, la ordinul regimului stalinist, deportații în Siberia și-au tocit târnăcoapele săpând în permafrost o rețea complexă de tuneluri, folosită ca frigider natural de către o fabrică de prelucrare a peștelui.
Supranumit „Palatul de gheață al lui Stalin”, depozitul funcționează și astăzi, la peste 60 de ani de la construirea sa.
Novîi Port, satul pescăresc din îndepărtata Siberie
Peninsula Iamal, din nord-vestul Siberiei, este acoperită de permafrost pe tot parcursul anului. În timp ce iernile din regiune sunt extrem de reci, verile sunt relativ calde.
Așadar, la mijlocul secolului XX, când în peninsulă a fost construită o fabrică de procesare a peștelui, regimul stalinist și-a dat seama că era nevoie urgent de un loc unde să fie păstrat la rece peștele capturat în apele arctice.
Așa a luat naștere cel mai mare frigider natural din lume, o vastă rețea de tuneluri subterane săpate în permafrost.
Săpat cu târnăcopul de deportații din Siberia
Fabrica a fost creată în satul Novîi Port, situat în apropierea gurii de vărsare a râului Obi. Așezarea fusese înființată în anii ’20, ca port provizoriu de alimentare cu cărbune pentru navele care navigau pe Calea Maritimă de Nord.
Odată cu înființarea fabricii, pescuitul a devenit principala industrie din Novîi Port. Peștele prins era procesat, ambalat și exportat în vestul Europei.
Când volumul de pește procesat a crescut, în anii ’40, autoritățile și-au dat seama că vor avea nevoie de un spațiu de depozitare pe timp de vară.
Potrivit Siberian Times, timp de zece ani, deținuții deportați în Siberia în timpul regimului lui Iosif Stalin au săpat cu târnăcopul în solul înghețat, construind complexul sistem de tuneluri.
Creierul operațiunii, un prizonier german
Depozitul este creația unui inginer german deportat în Siberia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Timp de zece ani, sub supravegherea lui Backmann, echipe de 15-20 de deținuți au lucrat în trei schimburi, săpând neîncetat în solul înghețat, la fel de dur ca piatra.
„Târnăcoapele se toceau constant din cauza săpăturilor. Toată lumea era implicată, și bărbații, și femeile”, a explicat istoricul Andrei Ogorodnikov pentru Siberian Times.
Lucrările au fost finalizate în 1956, la trei ani de la moartea lui Stalin. Lui Backmann i-a fost permis să plece din Siberia în 1967 și s-a stabilit în Ucraina.
Depozitul din Novîi Port, răcit natural de solul înghețat, a fost numit „cel mai mare frigider natural din lume”.
Tunelul principal are peste un kilometru lungime, iar din el se desprind aproximativ 200 de tuneluri laterale mici și încăperi în care sunt depozitați peștii. Temperatura medie din interior este de aproximativ –12 grade Celsius, pe tot parcursul anului.
Depozitul are o suprafață de 7.000 de metri pătrați și poate găzdui aproximativ 2.000 de tone de pește. Astăzi, pescuitul nu mai este principala industrie în Novîi Port.
După ce în Peninsula Iamal au fost descoperite petrol și gaze, orașul s-a adaptat rapid la exportul acestor resurse.
Cu toate acestea, depozitul frigorific este încă funcțional, aici fiind depozitați în continuare sturioni și alte specii de pești arctici, potrivit Russia Travel.
