Toate țările din UE sunt puternic lovite de acest al doilea val al COVID-19, cu importante efecte economice și aproape toate înregistrează noi recorduri de cazuri. Al doilea val al pandemiei provoacă pierderi tot mai mari la nivel mondial, deficitul zonei euro ajungând să crească de zece ori în ultimul an, de la 0,6% în 2019 la 6% anul acesta, însumând 700 de miliarde de euro. Tocmai pentru a injecta bani în sistemul economic, președintele Băncii Centrale Europene Christine Lagarde insistă ca cele 750 de miliarde de euro din fondul de relansare a economiei să fie distribuite cât mai repede.
Efectele economice, după cum bine vedem și în jurul nostru, sunt foarte importante și în cazul României, care înregistrează scăderi în context european: dacă anterior depășisem ca PIB Grecia și Portugalia, acum am ajuns sub Cehia. Această scădere se corelează și cu rata anuală a inflației de 2,1%, una dintre cele mai mari din UE (după Polonia, Ungaria și Cehia), și cu deficitul de 5% din PIB înregistrat în primele opt luni ale anului. Aceste lucruri trebuie să ne facă precauți în ceea ce cheltuim și pe ce, pentru a evita o prăbușire a economiei în 2021. Mai mult, trebuie să ne facă mai hotărâți în a profita de orice formă de ajutor european și internațional.
Dar aici avem o problemă despre care am mai scris: o serie de cheltuieli nesăbuite, cum ar fi creșterea cu 40% a pensiilor, riscă să facă România perdantă, prin retrogradarea calificativului din partea agențiilor de rating. În clipa aceasta, suntem la „BBB minus”, care este cel mai de jos calificativ din categoria recomandată investițiilor și pe care acum riscăm să îl pierdem.
La un alt nivel, chiar dacă ministrul Finanțelor dă asigurări că până după primele luni ale lui 2021 nu se pune problema creșterii taxelor, nu știm ce se va întâmpla, mai ales dacă ne uităm la scăderea economiei (cum am mai spus, trend care se vedea de dinainte de criza sanitară) și la cheltuielile de la buget provocate de pandemie. Spre exemplu, până acum s-au decontat concedii medicale însumând 7,4 miliarde de lei, în condițiile în care în ultimii 10 ani valoare lor anuală era, ca medie, de 1,3 miliarde.
Este drept că statul a reușit, prin programele Tezaur și Fidelis, să atragă aproape 3,5 miliarde de lei de la populație, dar e încă foarte puțin. Aceasta cu atât mai mult cu cât bursa de acțiuni este prudentă, înregistrându-se tranzacții foarte scăzute, în timp ce indicele ROBOR la 3 luni s-a majorat la 2,15%, ceea ce va antrena automat și creșterea dobânzilor în lei.
În acest moment, România trebuie să se concentreze pe câteva direcții. Una dintre ele este revenire industriei, care acum a ajuns la nivelul din 2015 și care trebuie să ajungă la nivelul din 2018. O alta este sprijinirea mai departe a IMM-urilor și a profesioniștilor, prin programe de dezvoltare, cum funcționează deja câteva, dar a căror diversificare se impune. Iar o a treia, care este o direcție economică cu impact social, este luarea de măsuri de ajutorare a sectorului HoReCa. Se pare că în această direcție protestele privind discriminarea celor din industrie s-au făcut oarecum auzite, o serie de negocieri fiind în desfășurare. Printre măsurile propuse se numără compensarea de stat a 20% din sumele pierdute pe fondul restricțiilor, scutirea de impozit pe clădiri sau a celui specific altor activități.
Pandemia continuă, criza economică și ea, să sperăm în mai bine.
