S-a umplut sistemul medical ieșean de îngeri ai morții care dau diagnostice de COVID din degete. Sunt adevărate condamnări la moarte, pentru care nu există niciun vinovat. Experții penali în Covid, își freacă mâinile. Cu cât mai mulți morți în condica COVID, cu atât mai multe fonduri. Coronavirusul a anulat orice culpă medicală. Malpraxisul este lege în spitale, iar nimeni nu este răspunzător pentru abatorul uman desfășurat sub aparentul act medical. Un nou caz revoltător prezentat de 7Est vine sa demonstreze premeditarea cu care oamenii sunt uciși cu sânge rece în spitale pentru a spori mortalitatea înregistrată sub marca Covid.
Drum fără întoarcere
Ecaterina Corobuță este una dintre victimele acestui malaxor inuman. Ar fi fost un număr sec, fără viață, în statistica sistemului. Familia nu a vrut să fie o victimă anonimă, ci a vorbit despre drama acestei pierderi și despre ticăloșia care a condus la dispariția înainte de vreme a acestui om. Ecaterina Corobuță, “o femeie cu o energie de nedescris, cu un stil de viață sănătos și cu o bunătate imensă și milă pentru toți cei pe care îi întâlnea”, după cum o descrie familia, avea 69 de ani și lucra la Primăria orașului Podu Iloaiei ca mediator sanitar. Cum a ajuns un astfel de om altruist, care oferea suport sanitar pentru comunitățile defavorizate de la marginea Iașului, să fie victima sistemului, ne-a relatat, în amănunt, nepoata femeii, încă oripilată de tot ce s-a întâmplat.
“La data de 30 septembrie, bunicii mele i s-a făcut rău, după o discuție la primărie, în legătură cu locul de muncă și noul primar. Prea cinstitele doamne de acolo au profitat de bunătatea bătrânei și au pus-o sa își semneze demisia, fără prea multe argumente. După ce a ieșit din primărie, bunicii mele i s-a făcut rău -o cădere de calciu, am crezut noi. Nu am dat prea multă importanță, dar totuși am decis să mergem cu ea la spital, la Iași, că aici la noi, la Podu Iloaiei, nici daca moare omu nu găsești pe nimeni de gardă. Cum nu era nimeni, am zis să o ducem la Iași, la UPU Spiridon. Între timp, bunica își revenise și ne-a rugat să ne întoarcem acasă, dar noi am insistat să o vadă un doctor “specialist “. Ajunși la UPU am fost întâmpinați de portarul spitalului care ne-a spus că avem de așteptat 2 ore ca să vina doamna doctor. În tot acest timp, bunica ne tot ruga să plecăm, da noi nu o ascultat-o”, a relatat Deea Andreea Ciornei, nepoata bătrânei.
Abandonată în stradă
După câteva ore de așteptare, o asistentă a preluat-o pe bătrână, avertizând familia că investigațiile pot dura peste 5 ore.
“Bunica nu avea telefon și nici banii la ea, așa că am decis să plecăm și să venim după să o luăm. Ajunși acasă, am sunat la spital și le-am spus că bunica nu are telefon și nici bani la ea, și orice ar fii, să nu plece. “Stați liniștiți, bunica e pe mâini bune!”, ni s-au dat asigurări. După încă vreo 3 telefoane date, în urma cărora ni s-a spus că bunica e la rând pentru RMN, la ultimul telefon ne-au zis că îi stresăm și doctorul a început să țipe la noi, să sunăm peste o oră. După 40 de minute spre spital, am sunat din nou. Răspunde o doamnă doctor și ne spune ”bunica voastră a cerut la domiciliu“. Noi am muțit.”Doamnă, cum adică domiciliu? Asta înseamnă că i-ați dat drumu acasă?”, am întrebat cu sufletul în gură. “Da”, ne-a răspuns ea cu nepăsare. Am ajuns în Iași. Începusem să ne îngrijorăm, pentru că deja se întunecase. Am ajuns la UPU, unde ne întâlnim cu un alt portar și ne spune că “bunica voastră a plecat acum o oră și a întrebat de voi”! Am început să sunăm pe la cunoștințe și apropiați, dar niciun răspuns. După o oră de căutări fără niciun succes, am decis să sunăm la poliție. Nimeni nu știa nimic! “, a spus nepoata bătrânei.
Culpe medicale în serie
Când se părea că toate căutările sunt în van, familia bătrânei primește un telefon de la același spital, prin care li se comunica sec că Ecaterina Corobuță a fost găsită pe stradă în stare inconștientă, în urma unui atac cerebral și a fost readusă cu salvarea la spital.
“Din nou, ni s-au dat asigurări că bunica este pe mâini bune și că starea ei este stabilă. După 10 minute am sunt-o pe doamna doctor- “bunicuța e bine, reveniți mâine cu un telefon”. A doua zi dimineață am sunat și ni s-a spus că bunica a paralizat pe partea dreaptă, că e intubată și să ne așteptăm la ce e mai rău! Am ajuns la spital împreună cu niște neamuri din Anglia, alertate de starea bunicii, am cerut să o vedem și răspunsul doctorilor ne-a șocat. “Păi nu aveți voie. Bunica voastră are coronavirus și e posibil ca de la el să fi făcut atacul!”. Am rămas șocați. Nu ne venea să credem… Ajunși acasă, am primim un telefon….”Aduceți supă strecurata bunicii, că și-a revenit”.
Foarte bucuroși am plecat spre spital. A ieșit asistenta afară și ne-a zis “bunica e bine, vorbește, aude și vrea să mănânce, dar problema e că nu vrea pampers”. Am rugat-o pe asistentă să îi ducă bunicii un telefon, să vorbim cu ea. “Nu se poate, nu am voie. Telefoanele sunt interzise în spital”. Pe toți cei ce aduceau pachet la spital, îi controlau și îi întrebau de telefon. Mai rău ca la pușcărie. Am întrebat-o pe asistentă dacă sigur e bunica și a început să o descrie și, ce să vezi, ..nu e bunica! Am sunat la doctoriță și i-am spus cum e posibil asemenea greșeli într-un spital și răspunsul a fost “nu știu cu cine ați vorbit, dar starea bunicii este foarte gravă. E ventilată și e ținută în viață doar de aparate!”.
După încă o seară pe la porțile spitalului, ne-am întors acasă. Dimineață ne sună o cunoștință de la spital și ni se spune că bunica a decedat. S-a așezat întunericul peste noi. Sute de întrebări fără răspuns. Pe la 5 după-amiaza sună și cei de la spital să ne spună că bunica a decedat și ca va putea fi luată de la morgă și imediat înmormântată, că a avut coronavirus. De la morgă am dus-o direct la cimitir. Nu avea coronavirus pentru că ar fi trebuit să aibă toată primăria acest virus, în frunte cu primarul și 3 sferturi din oraș. Nu era bolnavă, nu avea nimic. Chiar își făcuse analizele în urmă cu o lună și era mai sănătoasă ca mine. Ce se întâmplă în spitale, ce ascund doctorii? De ce fără telefoane, de ce orice decedat este băgat la coronavirus. Oare te omoară intenționat? Cum sunt posibile greșelile astea la noi în România?”, sunt tot atâtea întrebări fără răspuns care încă macină familia Ecatrinei Corobuță.
Răspunsuri sub acoperire
Diagnostice false, blocarea oricărei posibilități a aparținătorilor de a ști ceva despre starea bolnavului și interzicerea accesului cu telefoane în spitale, sunt doar câteva dintre abuzurile și în același timp semnele unei premeditare ștergeri a urmelor unor atrocități pe care, cu cel mai mare discernământ asupra proprietății termenilor, le putem compara cu cele din celebrele lagăre ale ale morții. Nu este de mirare că, chiar medicii de la Neurochirurgie denumesc aripa de spital destinată bolnavilor de Covid – Auschwitz. De acolo, dar și din alte unități COVID, ieși cu picioarele înainte și duci secretul ultimelor clipe în mormânt. Ce secrete împovărătoare apasă pe conștiința sistemului medical, de ce nu este voie să se facă autopsia cadavrelor, a celor etichetați ca fiind purtători de COVID, când epidemiologii susțin că virusul nu mai poate fi răspândit de la persoane decedate, de ce sunt închiși în spitale fără nicio posibilitate de legătură cu exteriorul, sunt tot atâtea întrebări fără răspuns, iar conspirația se țese din ce în ce mai densă în jurul lipsei de veridicitate a raportărilor și deceselor de Covid.
