Clădirea este situată pe strada Lăpușneanu și va fi reabilitată în viitor. În lucrarea „Strada Lăpușneanu Iași, memoria monumentelor” (2015), autorii, Sorin Iftimi și Aurica Ichim, susțin că „O reamenajare a faţadei originale, de la 1904, a clădirii va salva ce se mai poate din această stradă istorică. Faţada vechiul „Colosseum Bragadiru” ar reface legăturile dintre Palatul Cuza, casa Drossu şi Biserica Banu, făcând să renască un ansamblu arhitectonic mai vechi. În schimb, apariţia unei clădiri moderne pe acel loc va anula pentru totdeauna peisajul urban al străzii Lăpuşneanu”.
Cercetând istoria clădirii, dar și a locului, analizând cu atenție imaginile din diverse perioade ale existenței imobilului, Ateneul Național din Iași propune o reabilitare a expresiei arhitecturale a imobilului, într-o ipostază cât mai apropiată de imaginea originală, din primul deceniu al secolului XX. Elementele de decor arhitectural (stucaturi, ancadramente, coronamente, grupuri statuare) ar urma să fie realizate prin studierea documentației de arhivă, în ateliere de sculptură, respectând, pe cat posibil, materialele și tehnicile de punere în operă, specifice epocii, fără a face rabat, însă, de la prevederile normativelor în vigoare care guvernează programul arhitectural în care va fi încadrat obiectivul.
Ne dorim ca prin toate acțiunile pe care le întreprindem și prin deciziile pe care le luăm să redăm frumusețea clădirilor pierdute în negura timpului. Deși apreciem noul, privim cu admirație spre arhitectura clădirilor care guvernau vechea Uliță Sârbească, parte a fostei Ulițe Mari a Iașului. Analizăm mai multe variante, ne consultăm cu specialiștii și factorii decidenți de pe plan local și credem că, în cele din urmă, vom găsi cea mai bună soluție pentru imaginea orașului nostru, atât prin intervențiile asupra acestui imobil, cât și în cazul celorlalte, pe care le avem în administrare, a declarat Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național din Iași.
Construită în anul 1905, după planurile inginerului Virgil Hălăceanu, clădirea cu destinația de coferărie și berărie avea să devină vestită sub denumirea de „Coloseum Bragadiru”. Această frumoasă clădire avea în spate și o gradină de vară cu scenă, unde în vara lui 1911 cineastul Jaques Leibovici a proiectat filme. În anii 1918-1919, în salonul de la etajul Coloseumului (Tipografia „Dacia”) îşi avea redacţia şi administraţia revista „Viaţa Românească”, care a funcținat până la incendiul din anul 1921. Coloseumul a fost refăcut într-o formă simplificată, în clădire continuând să funcţioneze Berăria „Elysee”. Şi acest local a fost distrus, din păcate, de un puternic incendiu, în anul 1926. Pe la 1935, localul a fost închiriat de la Biserica Banu de Moritz Marcovici care a deschis aici Cinematograful Roxi (Roxy) în perioada 1933-1939. În 1939 clădirea este reconstruită sub numele Cinema Capitol, deschis publicului în anul 1940. După 1950, denumirea a fost schimbată în Cinema Timpuri Noi, apoi Cinematograful Tineretului care a funcționat timp de 50 de ani.
După revoluție, sala de cinema care avea 860 de scaune a fost abandonată, clădirea fiind în litigiu între Biserica Banu și Primărie. Clădirea a intrat într-o stare de degradare avansată după un puternic incendiu în anul 2014.
Eva Miron
