Principalul dusman al participarii la Adunarea de la Alba Iulia din 1918, cand s-a hotarat Marea Unire, a fost gripa spaniola. Majoritatea celor care au absentat au dat vina pe aceasta molima teribila, despre care se crede ca a provocat undeva intre 40 si 100 de milioane de decese in cursul anilor 1918 – 1919.
Gripa s-a raspandit in multe tari odata cu intoarcerea soldatilor de pe front, afectand in principal tinerii si avand o rata de mortalitate ridicata. Se crede ca a fost una dintre cele mai letale pandemii din istoria umanitatii, dupa Moartea neagra, din secolul al XIV-lea.
Multe dintre victime au fost persoane tinere si sanatoase, gripa spaniola fiind total diferita de celelalte pandemii care au afectat copii, batrani si persoane cu sanatatea deja slabita. Detalii despre modul in care a afectat gripa spaniola evenimentul istoric din urma cu 102 ani apar in volumul „1 Decembrie 1918”, publicat de Tudor Rosu, istoric la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia.
Regina Maria, afectata de boala
Boala s-a manifestat puternic in tot spatiul romanesc. Chiar Regina Maria a fost foarte afectata de boala, cu un climax la o saptamana dupa 1 Decembrie.
Regina a lasat in jurnalul sau o descriere elocventa a modului de manifestare a bolii: „Am fost bolnava, foarte bolnava, lovita brusc si pe neasteptate, pe la spate, cum s-ar spune, si am fost tintuita la pat – tocmai cand lumea voia sa se bucure alaturi de mine. Boala m-a luat de sambata: m-am trezit cu capul greu si dureros, am indurat cu greu cateva audiente si chiar m-am dus cu automobilul la palat (…) Dar ma simteam stoarsa de puteri (…) Dar am fost bolnava – o boala oribila, dureroasa, cum nu am avut in viata mea. Zile intregi de febra chinuitoare si greata, slabiciune, halucinatii crunte si insomnie neintrerupta, pana am crezut ca voi innebuni. Deci aceasta e celebra gripa spaniola – ei bine, acum stiu ca nu e de gluma cu ea. Si, vai, bietul meu cap, cat a suferit si ce supliciu teribil era totul, orice sunet, orice miros, orice gust, orice culoare, pana si forma si numele lucrurilor imi faceau greata si ma oripilau. Eram o fiinta schimbata, nenorocita, slaba si adusa in pragul disperarii de atita durere de cap si stare groaznica de boala care ma lasa fara vlaga”.
Organizarea Adunarii Nationale a avut, astfel, de suferit. Mai multi delegati au lipsit de la Alba Iulia, imbolnavindu-se, foarte probabil, in rastimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanti ai natiunii. Potrivit istoricului Tudor Rosu, putinele explicatii care au circulat in Transilvania cu privire la originea pandemiei sunt in conformitate cu cunostintele medicale ale epocii si cu oroarea razboiului, care trebuia relationata cumva cu cauza bolii.
Luna octombrie 1918 a reprezentat, la nivel mondial, climaxul pandemiei, „luna de groaza”. In capitala de atunci a transilvanenilor, Budapesta, o treime din populatie se imbolnavise, iar 50 – 100 de oameni mureau zilnic. Dar si lunile noiembrie – decembrie 1918 si primele luni din 1919 au produs cifre dezastruoase. Ziarul Alba Iulia nota, in ajunul Craciunului 1918: „Boala spaniola bantuie pe mai departe si la sate, si la orase. La Pesta, intr-o singura zi s-au imbolnavit 413 si au murit 54”.
