Ion Creangă era bolnav de epilepsie
Povestitorul copilăriei noastre a venit pe lume la 1 martie 1837, la Humuleşti, în judeţul Neamţ.
Timp de 12 ani a fost diacon sau dascăl pe la mai multe biserici din Iaşi. La îndemnul poetului nostru naţional Mihai Eminescu, a început să frecventeze societatea Junimea şi să publice unele dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale.
A fost şi autorul unuia dintre primele abecedare, care a apărut în anul 1867, intitulat „Metodă nouă de scriere și citire”, fiind foarte apreciat în acele vremuri în Moldova.
Bolnav de epilepsie şi devastat de moartea bunului său prieten Mihai Eminescu, marele scriitor şi-a găsit sfârşitul într-o tutungerie, în 1889, doar cu câteva ore înainte de trecerea în noul an la vârsta de 52 de ani.
Ion Creangă a murit în ultima zi a anului 1889, la vârsta de 52 de ani. Sfârşitul lui a venit neaşteptat. Ion Creangă şi-a petrecut ultimele ore din viaţă în compania unui amic, cu care a cutreierat străzile Iaşiului.
A mâncat gogoşi şi a consumat alcool, iar spre amiază a mers la tutungeria fratelui său, unde i s-a făcut rău şi a murit. A fost înmormântat pe data de 2 ianuarie 1890.
Ion Creangă colinda cârciumele cu Mihai Eminescu
Cel mai mare poet român, Mihai Eminescu era fumător înrăit și cafegiu. Câștigase faimă și admirație datorită minunatelor sale pozii. Însă, poetul obișnuia să bătă cârciumele până dimineaţa şi o ţinea într-o petrecere zile în şir. Compania potrivită în cele mai multe cazuri era bunul său prieten Ion Creangă.
”Creangă cu Eminescu cutreierau crâşmele pe unde era vinul mai bun şi pastrama mai fragedă, şedeau pe laviţă ca la sate, sau pe jos, pe iarbă, punând şi câte un ţigan să le zică. Se mistuiau câteodată zile întregi, mânându-se din crâşmă în crâşmă”, scria George Călinescu în ”Viaţa lui Ion Creangă”.
Scriitorul a avut un fiu mediocru
Despre Ion Creangă se știe că a avut un singur băiat, Constantin. Contemporanii spuneau că fiul este ”un cioflingar de târg, mediocru”.
Criticul George Călinescu şi contemporanii lui Ion Creangă îl descriu pe Constantin ca pe un adolescent mediocru, care nu călca pe urmele tatălui său. Incapabil să-şi găsească o cale în viaţă, Constantin apela în permanenţă la tatăl său şi la influenţa pe care acesta o avea în rândul junimiştilor bogaţi.
Tatăl se umilea în faţa lui Titu Maiorescu pentru a obţine favoruri pentru fiul său. Îi roagă pe Ioan Slavici şi pe Mihai Eminescu să-l vegheze pe Constantin, îndreptat mai mult către aventuri amoroase, bodegi şi cheltuit bani decât către şcoală.
Ajunge la un moment dat sublocotenent de marină şi este trimis la Trieste, în Italia. Se apucă chiar şi de scris, crezând că are talentul tatălui său. A eşuat lamentabil.
După moartea tatălui său, în anul 1889, Constantin Creangă devine căpitan, îşi deschide un birt și vinde băutură şi ţigări la colţ de stradă.
Se face și fabricant de foițe de țigări și folosește sloganul agresiv „Ori fumaţi hârtia Creangă, ori daţi dracului tutunul”. Acesta divorțează, se recăsătorește și divorțează din nou.
Constantin Creangă moare în anonimat în anul 1918, la finele Primului Război Mondial. Avea 58 de ani.
