Este normal ca în diferite perioade ale dezvoltării copiii să aibă diverse frici: de insecte, câini, întuneric, chiar și de ceilalți copii. Atunci când aceste temeri apar, ele sunt doar o parte a procesului normal de dezvoltare prin care trecem cu toții. Uneori însă, temerile pot atinge un nivel la care devin o problemă pentru copil. Aceste temeri excesive sunt de multe ori temporare și tranzitorii, dar totuși ele pot genera atâta neplăcere încât noi, părinții, să ne dorim să ne ajutăm copilul să depășească mai repede această etapă.
A controla anxietatea înseamnă a ne ajuta copilul să își dezvolte încrederea în sine și un mai bun control asupra propriei vieți.
Anxietatea la copii poate fi cauzată de factori genetici, de reacția părinților la anxietatea copilului, imitarea comportamentului unuia dintre părinți sau de diverși factori de stres (separarea părinților, mediul familial conflictual, agresiv, un deces în familie, dificultăți de integrare și relaționare școlară, rezultate școlare slabe, un accident, o boală, o mușcătură etc.)
În majoritatea cazurilor cauzele inițiale ale anxietății copilului fie nu pot fi schimbate în mod direct, de exemplu, factorii genetici, fie aparțin trecutului. Însă, putem să învățăm să controlăm anxietatea fără a trebui să schimbăm direct cauza inițială.
Anxietatea copiilor este întreținută de o serie de factori. Aceștia includ modul de gândire al copilului care percepe lumea ca fiind în general periculoasă, modul în care copilul gestionează temerile (copiii încep să evite situațiile care le produc teamă) și felul în care interacționează părintele cu copilul. Toți acești factori pot fi schimbați sau ameliorați pentru a putea controla anxietatea și pentru a avea un mai bun control al propriei vieți.
Anxietatea poate fi controlată ajutând copilul să învețe să gândească realist (relația dintre gânduri și îngrijorare), ajutându-l să învețe să se relaxeze (relaxarea este o abilitate, este un obicei, relaxarea se învață), învățându-l să testeze realitatea (evitarea temerilor nu este de folos, realizarea unui plan pas cu pas, înfruntarea) și ajutându-l să învețe abilități sociale și să utilizeze asertivitatea.
De cele mai multe ori anxietatea este un răspuns „învățat”. Prin asocierea dintre doi stimuli învățăm să ne fie frică de ceva. Este suficientă o singură asociere pentru a învăța să ne fie frică. Ceea ce se întâmplă în timpul sau după acea asociere poate să influențeze evoluția fricii. Ea poate să evolueze și să înceapă să ghideze comportamentul. Începem să EVITĂM, începem să fim prudenți, începem să ne retragem. Și în timp învățăm un nou mod de a ne comporta, de a reacționa. Învățăm un nou stil de viață, condus de anxietățile noastre.
Orice lucru care a fost învățat poate fi „dezvățat”. Asta presupune Împreună, efort, timp, răbdare, încredere, regres, progres, consecvență.
Atunci când e nevoie, psihologul poate fi de ajutor atât părinților, cât și celor mici. Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
