Eu nu cred că expresia ”cine nu cunoaște istoria, este obligat s-o repete” e neapărat adevărată. Putem cunoaște, la nivel de informații, istoria persecutării evreilor și romilor de către statul român, excluziunea acestor categorii de cetățeni din ajunul izbucnirii celui De-al Doilea Război Mondial și exterminarea sistemică, prin politici statale, care au pus România pe harta țărilor responsabile de Holocaust.
Dar a cunoaște nu te ajută neapărat în formarea caracterială. E un pas, dar nu suficient. Importantă este transformarea axiologică a generațiilor tinere în spiritul toleranței, respectării și demnității umane, în spiritul empatiei, sensibilității și respectului față de alteritate.
Anul acesta s-au împlinit 80 de ani de la începutul celui mai mare proces de persecuție a evreilor pe teritoriul României. Niciodată nu e prea târziu să recunoaștem – chiar dacă au trecut opt decenii în care negarea și ignoranța ne-au făcut să trecem cu nepăsare pe lângă repercusiunile anului 1941 – că a venit vremea să admitem implicațiile istorice ale României în acele vremuri întunecate și să învățăm din ele, pentru viitor. Astăzi, fără asumarea trecutului nostru, delimitându-ne de crimele odioase ale regimului Antonescu, față de curentele fasciste și comuniste, nu putem, construi, în sensul complet, o societate democratică puternică. Ne place sau nu, o recunoaștem sau nu, România a fost parte la proiectul genocidal european al Holocaustului, pus în operă cu scopul precis de a persecuta și extermina evreii de pe teritoriul țării noastre, cu girul unor falși eroi așa cum astăzi sunt văzuți prin ochii naționaliștilor ignoranți. Niciun erou nu poate avea pe mâini sângele zecilor de mii de evrei uciși în Pogromurile de la Iași și București sau din Trenurile Morții, pe motive etnice sau religioase.
Hecatombele celui De-al Doilea Război Mondial, ororile totalitarismelor din secolul XX trebuie predate în curricula școlară obligatorie. Acest proiect de lege – care a devenit realitate datorită implicării domnului Sorin Câmpeanu, ministrul Educației, a dlui d-lui Silviu Vexler, liderul Federației Comunităților evreiești din Parlament, a dlui Ovidiu Ganț, reprezentantul comunității germane din Camera Deputaților – l-am susținut pe deplin în calitate de Reprezentant Special al Guvernului și de deputat liberal, este un pas necesar, care se adaugă unor altor demersuri inițiate de către Guvernul României, cum ar fi aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului sau a realizării viitorului muzeu național al istoriei evreilor și Holocaustului. Trebuie să subliniem activitatea susținută din ultimii ani a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului Elie Wiesel, a întregii echipe de acolo, alături de domnul profesor Alexandru Florian, managerul Institutului, a ambasadorului Ioanid și a eforturilor sale pentru promovarea memoriei Holocaustului, a echipei de la MAE coordonată de ministrul Aurescu și de dedicatul diplomat-ambasador Micula, să apreciem si activitatea ambasadorului Saranga din ultimii ani în această direcție, dar mai ales a președintelui Iohannis care a susținut din plin acest subiect, ca niciun alt fost președinte, a memoriei victimelor Holocaustului în ultimii 7 ani, precum și a altor oameni politici care si au schimbat viziunea despre subiect in anii din urmă. Toate aceste instituții și persoane au avut un rol covârșitor în a aduce pe agenda publică un subiect prin care România demonstrează că se schimbă fundamental în bine, că se integrează în narativul european al unei culturi a comemorării și memoriei că instituțiile fac eforturi la dezvoltarea unei memorii europene, în care amintirile privind trecutul tragic al Europei trebuie păstrate vii pentru a onora victimele, a condamna criminalii și a pune bazele unei reconcilieri clădite pe adevăr și rememorare.
