Tentați de salarii mari și condiții moderne de muncă, o treime dintre medicii școliți în România pleacă se profeseze în străinătate. Este cea mai mare rată de emigrare profesională din lume. Cu toate acestea, sunt și tineri care abia așteaptă să lucreze în spitalele din țară și să-și ajute semenii. Camil Mihuță vorbește cu pacienții săi. Mai are câteva luni până când va deveni medic specialist cu acte în regulă. Îți dorește să devină pneumolog, iar ultimii aproape doi ani de rezidențiat i-a petrecut la căpătâiul pacienților COVID, care au luptat cu boala la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara.
„În aproape doi ani am îmbătrânit cât în 10. Am învățat să acord mai mult timp, e vorba de aparținători aici și de pacient pentru că e bine să le explici, să înțeleagă boala, să înțeleagă prin ce trec. E trist am întâlnit o grămadă de familii zdrobite, multă dramă, multă suferință, ne afectează și pe noi”, mărturisește Camil Mihuță.
Pentru el, holurile spitalului se transformă într-o pistă de alergare, atunci când un pacient are nevoie de ajutor.
„Mare tensiunea: 160 cu 80, dar nu ne speriem, că o scădem”, îi spune unei paciente pe care o consultă.
„Sunt o generație foarte responsabilă, foarte asumată. Sunt o generație îndrăzneață și o generație care nu va da înapoi de la eventualele și viitoarele provocări”, spune Cristian Oancea, managerul spitalului „Victor Babeș” din Timișoara.
Un medic rezident în România câștigă puțin peste 4.000 de lei. Cu toate acestea, Camil nu s-a lăsat tras de valul celor care migrează spre salariile aproape duble din vestul Europei.
„Voi rămâne în țara asta, cu siguranță”, spune, hotărât, tânărul medic.
