Moș Crăciun are toate motivele să treacă pe la casele ieșenilor anul acesta. Avem campioni mondiali la dans, judo, gimnastică și mai nou, la robotică. Echipa României a obținut medalia de aur la Campionatul Internaţional de Robotică de la Chicago – „Chicago Robotics Invitational 2021”. Este pentru prima oară în istorie când o echipă non-americană câștigă finala mondială în SUA. S-a mai întâmplat și în trecut ca piciorul de european să pășească în Lumea Nouă și să cucerească Americile, dar de data aceasta conquistadorii sunt români de-ai noștri, printre care și un ieșean, de aceea îl elogiem cu drag în gazeta orașului.
Elevii de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil” pun bazele roboticii la Iași
Mihai Melnic e liderul fondator al „QUARTZ Robotics”, echipa de vis care a demonstrat lumii că orice e posibil dacă ai încredere în tine și în vocația ta. Este elev în clasa a XII-a a Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași și, împreună cu prietenii săi, a conceput un masterplan: să deschidă porțile roboticii la Iași. Dovada incontestabilă că e pus pe fapte mari este crearea primului robot umanoid din România numit Maria. Urmează deschiderea unor cafenele la Iași cu personal robotizat, idee prezentată și domnului primar Mihai Chirica, care și-a arătat deschiderea către orice inovație ce ar aduce Iașului unicitate, inedit și precocitate față de celelalte orașe din țară.
– Domnul primar a fost foarte receptiv la ideea noastră. Mi-a zis să fac rost de sponsori ca să putem dezvolta proiectul apoi ne va sprijini să ne extindem în tot orașul, ne povestește exuberant Mihai Melnic. E vorba de cafenele fără personal uman. Fără chelneri, ospătărițe și fără borcănel pentru tipsuri. Oricine dorește poate intra, comandă vocal ce poftește, cafea, sucuri etc. și va fi servit de un robot la locul respectiv sau va putea lua produsul pentru acasă, în regim „to go”. Am vorbit cu o fabrică din Cluj care face brațe robotice și, pe baza proiectului meu validat când am fost în Dubai, am putea construi prima cafenea cu roboți chiar vizavi de Primărie, mai spre stânga. Va avea aspectul unui container de tir făcut total din sticlă, unde tu intri, saluți robotul, el îți va răspunde mereu binedispus căci nu are un șef care să-l tachineze, plătești și o zi bună! Avem deja o proiecție 3D a cafenelei și așteptăm aprobarea legală a autorităților. Dacă ne iese, ne vom extinde către Copou, Tudor Vladimirescu și ulterior avem în vizor Clujul, Timișoara, Bacău și București.
Tânărul inventator ne mai spune că, având și sprijinul viceprimarului Municipiului Iași, Daniel Juravle, au mers împreună în zona CUG pentru a pune bazele primelor laboratoare „Quartz Robotics” pe care urmează sa le inaugureze în Iași: trei camere de lucru și dezvoltare a pasiunii acestor tineri inovativi.
„Roboții erau partenerii mei de joacă”
Am cerut un „time-out” pentru a-l extrage pe Mihai din vortexul planurilor mărețe motivând că nu sunt un robot de la Quartz și condeiul meu înregistrează totul cu o cadență umană, de român. Am profitat de momentul de respiro ca să ne urcăm într-o capsulă a timpului pentru a-l reîntoarce măcar o secundă la momentul copilăriei, când lua fiecare jucărie, o dezmembra și o asambla la loc.
– La începuturi nu mi-a fost deloc ușor. Ai mei erau divorțați iar mama ne-a crescut singură pe mine și pe frățiorul meu. Așa că m-a învățat că dacă vreau ceva, trebuie să dau din coate, să trudesc pentru lucrul ăla. Și dacă o să am la rândul meu copii, niciodată nu am să le ofer totul pentru că nu vreau să ajunga niște răsfățați. Am priceput pe pielea mea cât e de important să-ți dezvolți spiritul de a căuta și descoperi. Îmi amintesc că aveam nouă ani și mama nu avea cu cine să mă lase afterschool și atunci mi s-a ivit oportunitatea de a lucra cu domnul director Hasan Colak din gimnaziu la diverși roboți. Așa mi s-au deschis noi orizonturi din lumea roboticii. Timpul meu liber era dedicat unei pasiuni nou-născute iar roboții erau partenerii mei de joacă.
L-am întrebat pe Mihai dacă mai are năravul de a demonta toate jucăriile din casă, „cusur” pe care-l am și eu, trebuie să mărturisesc, numai că diferența e că la Mihai jucăriile redevin funcționale după dezasamblare.
– Eu și acum îi mulțumesc colegului meu de bancă, Matei Bostan, pe care îl întreb de fiecare dată dacă are de mâncare la el și-l rog să-mi împrumute un pix, pentru că niciodată nu am. Și îi demontez pixul până la ultima piesă. Bucată cu bucată. E o chestie nativă. Îmi place să desfac chestii și să le pun la loc.
„Sistemul românesc de învățâmânt e făcut pentru profesori, nu pentru elevi”
Acum e în clasa a XII-a la celebrul „liceu de info” din Copou. Îl întreb ce materii l-au construit ca om pentru a putea construi roboți. În afară de matematică și informatică, pentru care are numai cuvinte de laudă, se declară dezamăgit de sistemul de învățământ românesc. Îi simt deziluzia. Strălucirea nativă din ochii lui pălește ușor.
– Sistemul românesc de învățâmânt e făcut pentru profesori, nu pentru elevi. Elevii trebuie să-și creeze ei înșiși comunități în interiorul școlii pentru a se bucura de unii de alții. Pentru a crea împreună. Pentru a se descoperi și dezvolta reciproc. La noi învățământul nu e făcut ca să ne simțim bine în școală. De asta mulți chiulesc. Dacă aș fi ministrul învățământului aș rade tot și aș porni de la zero. Aș lua fiecare materie și aș redefini-o pe o schemă practică, eficientă, ca-n occident. Românii sunt premianți în afară, da, dar pe învățare teoretică, nu practică. Dar ce contează, profesorii își primesc banii și asta e tot ce contează.
Mihai e mândru de Maria, robotul său
În timp ce-mi povestea offf-urile și wow-urile din viața lui, simt că mă bate metalic pe umărul stâng Maria, robotul de care n-am mai întrebat nimic de 10 minute. Știți cum sunt femeile. Dar era ospătărița de la cafenea, o ființă umană curioasă dacă achit cash sau card.
– Să revenim la Maria, îi spun. Ce știe să facă?
– Vorbește, răspunde la întrebări, e un robot cuminte, static, nu mobil. O poți întreba orice , e un IA (Inteligență Artificială) și învață din mers. E un partener de dialog momentan.
Din curiozitate personală mă interesez dacă poate crea o Mărie care să îngrijească de celibatari.
– Da, dar nu vrem, dorința noastră e ca oamenii să interactioneze unii cu alții. Nu vreau să ajungem ca-n Japonia sau China unde sunt joburi în care ești plătit să ieși cu oameni necunoscuți și singuri.
Viitor cu neuroni artificiali și microcipuri
Pe final atac cu întrebări legate de microcipare și dacă vom scăpa de acestea.
– Ciparea e bună. Lucrez la un proiect care-ți face creierul să meargă mult mai repede. Am făcut primul prototip, e vorba de o brățară. Am testat-o și merge. Ești la ora de română, îți pui aplicația și timp de 40 de minute stai cu modul respectiv pe brățară. Apoi mergi acasă, reactivezi brățara și îți aduci aminte pe puțin 80% din ce s-a discutat la oră. Lucrăm și la proteze bazate pe inteligență artificială. Acum costă 120 mii de euro, noi am putea să le producem la 30 – 40 de mii iar cu fonduri europene le-am oferi oamenilor gratis. Au mai apărut neuronii artificiali care accesează stimulii și oamenii fără membre dar cu proteze pot merge normal. Neuronii artificiali se folosesc de doi ani deja în Statele Unite. Dacă am avea bani și noi, am fi făcut deja asta. Mulți dintre investitorii români nu au viziune. Ei vor să aibă un câștig imediat.
Aici, îi cam dau dreptate. De asta societatea noastră încă șchiopătează. Îmi îndrept pe neobservate spatele și-l întreb cum se îndreaptă și el, după zecile de ore petrecute în laborator și la școală. Aflu că panaceul său secret e iubita lui, Maria.
– E cea mai faină persoană pe care am putut să o întâlnesc vreodată. Tot ce n-am eu are ea și invers. Ne completăm. Suntem scorpioni ca zodie. Când avem vreo problemă, spunem că e de la zodie.
Pe finalul dialogului, mă interesez ce țară occidentală îl va adopta, că la noi inteligența „deranjează”. Admite că va pleca la facultate și master peste mări și țări, dar se va întoarce la Iași, orașul lui de suflet, unde are două Mării dragi.
