Comparația socială este o dinamică umană obișnuită, care apare prima oară în copilărie și se dezvoltă în timpul școlii generale și, mai ales, în perioada liceului. Când suntem copii, vrem să punem mâna pe jucăria celor de lângă noi, apoi, când creștem, ne comparăm cu cei din jur când discutăm despre emisiunile la care ne uităm sau jocurile pe care le jucăm. Comparația socială continuă și atunci când devenim adulți și ne uităm la job-ul celui de lângă noi, veniturile, căsnicia, copiii etc.
A ne compara unii cu alții este un comportament uman natural. Ne ajută să învățăm unii de la alții, să ne definim pe noi înșine, să evaluăm cum ne descurcăm în diferite domenii ale vieții pe baza a ceea ce pare a fi posibil și chiar poate părea că ne ajută să ne simțim mai bine cu noi înșine în multe cazuri. Totuși, poate fi și stresant și ne poate face mai competitivi decât trebuie să fim. Cercetătorii au identificat două tipuri de comparație socială: comparația socială ascendentă, în care ne uităm la oameni pe care îi simțim deasupra noastră, în încercarea de a deveni inspirați și mai plini de speranță, și comparații sociale descendente, în care ne uităm la oameni care sunt într-o situație mai grea decât noi, într-un efort de a ne simți mai bine cu noi înșine și cu situația noastră. Aceste comparații nu sunt întotdeauna nocive, dar pot fi mai puțin utile decât credem că vor fi, iar uneori pot deveni stresante și dăunătoare.
Unii dintre factorii care determină dacă aceste comparații sociale sunt utile sau dăunătoare sunt stima noastră de sine, factorii de stres pe care îi avem deja în viața noastră și dacă facem comparații sociale ascendente sau descendente. Oamenii care au o stimă de sine mai mare și mai puțini factori de stres în viața lor tind să se descurce mai bine în ceea ce privește comparațiile sociale.
De exemplu, atunci când facem comparații sociale descendente și ne comparăm cu cei mai puțin înstăriți, de regulă ajungem să ne simțim mai bine. Cei cu o stimă de sine mai scăzută sau care se confruntă cu amenințări sau stres în viața lor, tind să folosească mai des comparații descendente. Acest lucru le poate ridica starea de spirit, dar nu la fel de mult ca la cei care se descurcă deja mai bine în respectivele domenii. Comparațiile sociale ascendente – ne comparăm cu cei care o duc mai bine ca noi – ne pot ajuta doar dacă le folosim ca sursă de inspirație. Cu toate acestea, cei care au o stimă de sine mai scăzută sau au experimentat recent un eșec se pot simți mai rău atunci când fac comparații sociale ascendente, experimentând atât o scădere a dispoziției, cât și o creștere a stresului.