Societatea românească se confruntă periodic cu un demon al trecutului. Este vorba despre mirajul legionarismului – un amestec de conservatorism, tradiționalism, naționalism și ultraortodoxism, un cocktail dublat de respingerea valorilor occidentale și înlocuirea acestora cu tot felul de minciuni agresive. Din nefericire, în 2021 noi, toți românii, am fost martorii manifestărilor constante ale acestui demon. Astăzi îi spunem neolegionarism.
Statul de drept este unul dintre marile noastre câștiguri de după 1989, trebuie să ne sprijinim pe lege. Statul trebuie să aibă o strategie pentru a se confrunta cu astfel de problemă gravă. Din perspectiva unui stat de drept este de neconceput ca respectarea legii și a criteriilor democratice să nu fie o prioritate. Iar cazurile în care membrii AUR încalcă legile la adăpostul imunității parlamentare au început să se îndesească. De aceea, statul român trebuie să se apere și să ia măsuri urgent. Trebuie să acționeze ferm și imediat la orice derapaj.
În 2021 discursul acesta extremist al AUR a îmbrăcat toate caracteristicile acestea neolegionare, iar țintele predilecte au fost clasa politică, medicii, jurnaliștii, pandemia și vaccinul anti-covid. Tactica e mereu aceeași, una specifică peluzelor – violența, agresiune, totul asezonat cu referințe pseudoreligioase și populiste. Ceea ce reprezintă un semnal de alarmă este că sunt organizați și folosesc toate resursele de care beneficiază ca urmare a faptului că au în AUR un grup turbulent în parlamentul României.
Asaltul asupra Parlamentului și scandalul provocat de o senatoare de-a lor cu echipa jurnaliștilor italieni – aceste două evenimente au fost vârful agresiv al acestui an și cu ele am intrat într-o galerie a statelor cu partide extremiste, o galerie care nu ne face cinste, dimpotrivă atrage atenția asupra noastră, este o pată neagră.
Atacul lor asupra Parlamentului a fost un episod care s-a născut din disperarea că o guvernare stabilă – cum se prefigurează pentru următorii doi ani – i-ar lăsa fără combustibilul urii cu care ne-au obișnuit. Anul care s-a încheiat, 2021 au fost vocali pe marginea guvernării și au avut și motive din cauză că USR, un alt partid cu valențe anti-sistem, la fel ca și AUR, a subminat coaliția din care făcea parte. Criza politică le-a oferit un narativ lejer. Dar în 2022, pe fondul unei guvernări stabile și pe fondul unei majorități parlamentare PNL – PSD – UDMR, acești populiști jalnici vor fi nevoiți să forțeze nota, iar orice încălcare a legii va fi sancționată.
Limita legală a fost depășită în mai multe rânduri, dar din perspectiva statului de drept, linia roșie a fost călcată în momentul în care membrii si simpatizanții AUR au luat cu asalt clădirea parlamentului, un atac din interior și din exterior, o agresiune directă asupra unei instituții democratice din care – culmea – face parte și AUR. Statul trebuie să răspundă cu legea în mână și fără să șovăie. Dacă vreți părerea mea – faptul că AUR apelează la populism este un lucru regretabil, dar nu ilegal. Însă încălcarea legii trebuie să fie pedepsită.
Există o dezbatere intensă, sensibilă și răspândită privind exact aceste granițe și spații aflate la intersecția libertății de expresie și protest, a libertății de a alege și de a fi ales și de a proteja democrația. Într-un fel imperfect, dezbaterea s-ar putea rezuma la întrebarea: cum trebuie gestionată situația în care un partid ales democratic în parlament, începe în numele democrației să folosească violența?
România nu se confruntă pentru prima dată cu un partid de sorginte extremistă. Raportat la epoca post-decembristă, să nu uităm de existența celui mai semnificativ partid de extremă dreaptă din România, PRM. Dacă privim la trăsături, la doctrină, îl regăsim astăzi în forma partidului AUR, prin manifestarea unui fals naționalism până la ideea scoaterii țării noastre din Uniunea Europeană, prin discursul instigator la ură față de minorități, prin tributuri și elogii aduse criminalilor de război și până la boicotarea neobosită a strategiilor guvernamentale. În cazul zilelor noastre, după cum am văzut, accentul se pune pe decredibilizarea sistemului de sănătate public, un atentat în sensul complet la viața și siguranța cetățenilor români. Referitor la derapajele din Parlament, sunt nenumărate situațiile în care am sesizat public lipsa de responsabilitate și până la urmă, lipsa de educație și neînțelegerea misiunii cu care au fost învestiți unii politicieni, respectiv modul în care se raportează la istoria noastră ca popor. Consider că folosirea tribunei parlamentului pentru discursul instigator la ură și denaturarea adevărului istoric nu trebuie să se ascundă în spatele paravanului imunității parlamentare.
Din păcate, extremismul nu a plecat niciodată din România. El continuă să se alimenteze prin dezinformarea și agățarea de anumite situații de criză sau conjunctură, așa cum este această pandemie.
De ce credeți că partidul AUR face toate eforturile pentru bagatelizarea sistemului sanitar și ridiculizarea pericolului pandemic? Pentru că aceasta este sursa sa de existență. Odată înlăturată pandemia, acest partid nu va mai avea obiectul politic. Este supărător ca într-o țară europeană, membrii unui partid politic să recurgă la injurii și acte de vandalism față de actul medical, față de cei care și-au pus în pericol propriile familii pentru a salva vieți omenești, față de singurii eroi adevărați ai României. Vorbim de un partid politic care intoxică societatea, promovează violența, asaltează instituțiile, încalcă legea, face de rușine România pe plan internațional, prin acte scandaloase de promovare a mișcărilor antisemite, a simbolurilor naziste și încercările de reabilitare a criminalilor de război și portretizarea lor în eroi naționali!
Este adevărat că instanțele românești au judecat puține cazuri de fapte antisemite și xenofobe în istoria recentă, cu și mai puține sențințe de condamnare, dar am speranța că magistrații vor cântări cu responsabilitate aceste situații și mesajul pe care îl vor trimite în societate, prin deciziile lor.
AUR a început să nu mai fie un partid politic democratic, acum acționează exact ca un grup organizat de agresiune împotriva a orice îi stă în cale: legi (vizibil în cazul celor sanitar preventive), parlament, democrație, drepturi ale minorităților etc. Grup organizat agresiv – o spun cu toată responsabilitatea.
Deja oricine critică politicile AUR, devine o țintă primește nenumărate mesaje (agramate) de amenințare. Acesta este principalul argument pentru care am declarat și subliniez din nou că AUR trebuie scos în afara legii.
Orice stat de drept are anticorpi care se activează atunci când cineva îi atacă fibra democratică și constituțională. Procurorii americani au declanșat anchete judiciare pentru toți participanții la acel atac asupra Capitoliului de la finalul anului 2020. Unele procese s-au terminat și agresorii au primit pedepse cu închisoarea. Legea e lege. Acel atac, precum și cel de la București, nu a fost un protest, a fost o insurecție împotriva membrilor aleși ai națiunii, împotriva celei mai legitime și mai reprezentative instituții, baza oricărei democrații. Ce s-ar întâmpla oare dacă, prin absurd, partidele politice parlamentare (toate) ar ataca simultan sau pe rând Parlamentul, deputați și senatori, laolaltă cu grupuri înveninate de ură? Democrația ar sfârși brusc pentru că nimeni nu ar mai fi să o apere. Aceasta e de fapt problema: un partid politic parlamentar care atacă democrația, în totală antiteză cu legile statului, cu Constituția, cu principiile și valorile care guvernează un stat de drept și o societate de secol XXI, nu mai poate sta în instituția pe care a atacat-o, a avut în plan să o submineze și să o vadă capitulată.
Așadar astăzi, instituțiile statului – Parchetul General, Curtea Constituțională etc. – trebuie să răspundă dacă AUR este o amenințare la adresa ordinii constituționale a României. Mulți politicieni, sute de comentatori, jurnaliști, istorici, în ultimele zile s-au referit la subiect. Cu opinii pertinente, cei mai mulți au abordat subiectul, dar, din păcate, ca de obicei, populismul a ieșit la suprafață. Unele complexe din trecutul recent au făcut ca unii lideri politici să compare situații din 2017-2019, ceea ce e complet eronat. Un partid extremist precum această structură – AUR, România nu a mai avut de la integrarea în UE. Un partid nu poate fi puțin sau mult extremist. Aici vorbim de o formațiune care își conturează deja o latură paramilitară și care va putea folosi violența politică și simbolică, crescând nivelul urii din societate prin instigare și răfuială permanentă, și folosind-o individual sau colectiv împotriva adversarilor. Și încă ceva: un partid parlamentar poate fi scos în afara legii ca și unul neparlamentar. Cine le confundă înseamnă că nu cunoaște legea. Ba chiar latura parlamentară face ca un partid să respecte și mai mult legile, instituțiile, Constituția.
Alt exemplu este Germania, unde există o agenție de apărare a constituției care a stabilit deja că patru filiale ale AfD – partid extremist, principalul partid de opoziție din Bundestag – sunt suspectate de comportament anticonstituțional. Acest lucru atrage după sine o acțiune în instanță pentru desființarea acestui partid.
Democrația se apără cu legea în mână. Exemple există, soluția este fermitatea instituțiilor și a statului de drept în fața agresorilor. Democrația trebuie respectată integral, nu doar pe jumătate, nu doar electoral, ci și legislativ. Democrația se sprijină pe statul de drept, nu trebuie să ne scape asta. Așa vom înțelege mai bine de ce trebuie ca extremiștii să fie scoși în afara legii.
