Cei care au avut șansa să-l viziteze pe primarul, scriitorul, traducătorul, academicianul Nicolae Gane în intimitatea biroului la care lucra, au remarcat statueta de bronz pe suport de marmură a lui Dante. Silueta charismatică a lui Dante este mărturia nopților de trudă ale scriitorului și traducătorului la terținele Infernului.
Traducerea lui N. Gane își are și ea, povestea ei. La Junimea, modelele literaturii universale erau la mare preț. La fel și exigența cu care erau aleși spre traducere și publicare.
La una din întrunirile literare ale Junimii de la începutul lui 1882, Vasile Pogor a prezentat celor prezenți o carte primită de la Paris, Infernul, cu o splendidă ilustrare a lui Gustave Doré. La reacția admirativă a celor prezenți, Vasile Pogor i-a provocat la o competiție spre traducerea operei. S-au anunțat trei: Ștefan Vârgolici, Samson Bodnărescu și Miron Pompiliu. Nici unul nu a concretizat traducerea. Singurul care a făcut-o a fost, fără anunț oficial, Nicolae Gane care a tradus și ulterior publicat, primele 7 cânturi din Infernul. Această traducere a fost unanim apreciată de contemporani (A. D. Xenopol îndeosebi), rămânând un reper „absolut onorabil” cum notează Ștefan Cazimir în prefața la volumul Nicolae Gane, Scrieri (București, Ed. Minerva, 1979) până la incomparabila versiune a lui George Coșbuc, publicată tot în Convorbiri literare, începând cu anul 1901.
Despre truda sa la opera lui Dante, Nicolae Gane s-a confesat pe larg în articolul Cum am tradus „Infernul” de Dante, publicat în Viața românească, nr. 1 din 1 martie 1906.
Cu ochii la chipul lui Dante încremenit în bronzul statuetei de pe birou, traducătorului Nicolae Gane, i-au trebuit mai bine de 23 de ani să termine tâlcuirea în limba română a ”Infernului” marelui florentin.
„Acesta este modelul grandios ce mi-am propus să-l îmbrac în haina românească. Dacă voiu fi izbutit a lui va fi meritul, căci mereu m’am simțit îmboldit și inspirat de frumuseța lui; dacă nu, totuși nu mă voiu căi de munca depusă, pentru că in ori ce altă direcție ași fi întrebuințat activitatea mea, tot mai profitabil a fost pentru propria mea mulțumire sufletească să stau de vorbă cu Dante decât cu ori cine altul.” (Nicoale Gane)
Material realizat de Muzeul Național al Literaturii Române din Iași (https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/; https://www.facebook.com/muzeulliteraturiiromane.iasi), cu sprijinul Biblotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași (http://www.bcu-iasi.ro/; http://www.bcu-iasi.ro/colectii-speciale; https://www.facebook.com/BCUIasi; https://www.facebook.com/SpecialCollectionsBCU/).
