De la o perspectivă asupra lojilor masonice ale femeilor până la partiturile muzicale folosite în ceremoniile închise, tezaurul – găzduit într-o veche bibliotecă universitară din vestul Poloniei – aruncă o lumină asupra unei istorii puțin cunoscute.
Dar mai sunt multe de făcut pentru a examina pe deplin toate cele 80.000 de articole care datează din secolul al XVII-lea până în perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
„Este una dintre cele mai mari arhive masonice din Europa”, a spus curatoarea Iuliana Grazynska care tocmai a început să lucreze la zeci de cutii de hârtie care nu au fost încă clasificate corespunzător.
„Încă ascunde mistere”, afirmă ea pentru AFP despre colecția păstrată la Biblioteca Universității din Poznan.
Tolerați inițial de naziști, francmasonii au devenit subiectul teoriilor conspirației regimului în anii 1930, văzuți ca intelectuali liberali ale căror cercuri secrete puteau deveni centre de opoziție.
Lojele au fost distruse, iar membrii lor au fost închiși și uciși atât în Germania, cât și în alte țări, pe măsură ce trupele naziste au avansat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, notează France 24.
Colecția istorică a masonilor a fost creată din ordinul lui Heinrich Himmler, fostul comandant al trupelor SS. Este văzută de cercetători ca un depozitar prețios al istoriei activităților de zi cu zi ale lojilor masonice din întreaga Europă, de la meniuri pentru sărbători până la texte educaționale.
„Naziștii i-au urât pe francmasoni”, explică pentru AFP Andrzej Karpowicz, care a administrat colecția timp de trei decenii. Ideologia nazistă, continuă el, era în mod inerent „anti-masonică”, din cauza tendințelor sale anti-intelectuale și anti-elite.
Arhivele conțin copii ale unor discursuri și liste cu membri ai lojilor masonice din Germania și nu numai, iar ștampilele naziste încă pot fi văzute pe unele documente.
Biblioteca expune câteva documente de referință, inclusiv prima ediție a celei mai vechi constituții masonice, scrisă în 1723, la șase ani după crearea primei loje în Anglia.
„Este unul dintre cele mai prețioase bunuri ale noastre”, subliniază Iuliana Grazynska.
Însă cele mai vechi documente din colecție sunt câteva texte din secolul al XVII-lea despre rozicrucieni, o mișcare spirituală ezoterică văzută ca o precursoare a francmasonilor al cărei simbol era un crucifix cu un trandafir în centru.
Pe măsura intensificării bombardamentelor Aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colecția a fost mutată din Germania și împărțită în trei părți – două au fost duse Polonia și una în Republica Cehă.
Partea depozitată în orașul Slawa Slaska din Polonia a fost confiscată de autoritățile poloneze în 1945, în timp ce celelalte două au fost luate de Armata Roșie.
În 1959, colecția masonică din Polonia a fost oficializată ca arhivă și pusă la dispoziția cercetătorilor, precum și a reprezentanților lojilor masonice germane aflați în căutarea recuperării istoriei lor. Asta deși la acea vreme masoneria era interzisă de comuniștii aflați la conducere.
