Mr. Olimpia, Terminator, Guvernatorul. Sunt toate titluri care l-au definit la un moment dat în viaţă pe Arnold Schwarzenegger, unul dintre cei mai populari oameni de pe planetă. Iar reușitele lui sunt cu atât mai impresionante dacă stăm să ne uităm la copilăria sa, perioadă în care a fost ținta constantă a agresiunilor propriului tată.
Crescut în sărăcie şi abuzuri, dar alimentat de o ambiţie nemăsurată
Născut în 1947 în Thal, un sătuc aflat la doar câţiva kilometri de Graz, în Austria, Arnold Schwarzenegger a fost cel de-al doilea copil în familie, iar rolul ăsta nu i-a picat deloc bine. Tatăl său, Gustav Schwarzenegger, şeful poliţiei locale era convins că băieţelul timid şi liniştit nu avea cum să fie fiul său, aşa că l-a privit mereu ca pe un străin şi s-a comportat cu el extrem de dur.
Pe atunci în Austria era o lume complet diferită. Dacă făceam ceva rău sau nu ne ascultam părinţii, nuiaua ştia de noi. Mulţi dintre copiii de atunci au fost distruşi de părinţii lor. – Arnold Schwarzenegger
El, la rândul său, a fost tras de păr, lovit cu cureaua şi nu a avut parte niciodată de înţelegere din partea celui care ar fi trebuit să-i fie model. Toată suferinţa îndurată l-a determinat însă pe tânărul Arnold să se concentreze pe ceea ce poate face el ca să-i fie mai bine.
De fiecare dată când cineva îmi spunea că nu pot face ceva, eu ziceam că asta n-o să mai ţină mult pentru că o să mă mut de acolo. Voiam să fiu bogat. Voiam să fiu cineva. – Arnold Schwarzenegger
Ceva bun tot i-a rămas însă de la tatăl său, pentru că el a fost cel care l-a împins către sport. Gustav voia să-l vadă pe Arnold poliţist, la fel cum era el. Mama, în schimb, visa ca fiul ei cel mic să urmeze cursurile unei şcoli profesionale. Arnold şi-a văzut însă de propriul drum.
Culturismul, cea dintâi dragoste a lui Arnold Schwarzenegger
A făcut mai întâi fotbal, dar când antrenorul l-a dus la o sală de forţă a descoperit ridicarea greutăţilor şi culturismul şi s-a îndrăgostit iremediabil. La 14 ani ştia deja că asta este ceea ce vrea să facă. Ajunsese atât de pasionat, încât orice antrenament pierdut era pentru el un coşmar. Şi mama lui a avut o perioadă coşmaruri. Culturismul nu era un sport popular în Austria în acele vremuri, iar ea nu reuşea să înţeleagă ce se întâmplă cu băiatul ei.
L-a întrebat pe doctor dacă poate să o ajute: „Nu ştiu dacă e ceva în neregulă cu fiul meu pentru că peretele lui este plin cu bărbaţi dezbrăcaţi. Toţi prietenii lui Arnold au poze cu fete deasupra paturilor lor, iar Arnold nu are nicio fată.” – Arnold Schwarzenegger
Când nu era la sală, era la cinema unde îşi urmărea în neştire idolii din culturism: Reg Park, Steve Reeves şi Johnny Weissmuller.
Am crescut cu Steve Reeves. Realizările lui remarcabile mi-au permis să văd ce era posibil când alţii din jurul meu nu-mi înţelegeau visurile. Steve Reeves a fost o parte importantă din tot ceea ce am fost suficient de norocos să realizez. – Arnold Schwarzenegger
La 18 ani Arnold şi-a început stagiul militar obligatoriu, dar mintea îi era tot la culturism. Nu s-a gândit nicio clipă la consecinţe când a fugit din unitate ca să participe la Junior Mr. Europe, concurs pe care l-a şi câştigat deşi nu avea un slip pentru competiţie – a împrumutat unul, uitase rutina pentru fotografiile de concurs şi nici nu apucase să se pregătească aşa cum şi-ar fi dorit. N-a apucat să se bucure prea mult de titlu pentru că la întoarcerea la cazarmă avea deja pregătită o săptămână de carceră.
Dragostea unor străini l-a ajutat să-şi atingă visul
După ce şi-a terminat stagiul militar Arnold avea un singur ţel – să câştige titlul de Mr. Universe ca să ajungă în Statele Unite, ţara pe care o vedea ca un tărâm al oportunităţilor, unde putea deveni celebru şi bogat. În 1966 a plecat la Londra, de unde visa să plece încoronat ca Mr. Universe. A ieşit pe locul 2, fiind detronat de Chester Yorton, un american care stătea mult mai bine la categoria definire musculară.
Dezamăgirea nu a ţinut însă mult pentru că unul dintre membrii juriului, Charles Bennett, impresionat de ceea ce a văzut pe scenă s-a oferit să-l antreneze. Arnold era însă la fel de sărac ca în copilărie, aşa că Bennett nu i-a devenit doar antrenor, ci şi protector. L-a găzduit în propria casă, alături de familia sa numeroasă, în apropiere de una dintre sălile de forţă pe care le deţinea. Acolo a şi început un antrenament mult mai bine structurat, sub îndrumarea directă a lui Bennett şi şi-a îmbunătăţit şi engleza, destul de rudimentară la acel moment. Dar perioada asta a însemnat mult mai mult pentru tânărul cu aspiraţii măreţe.
Să fiu cu ei m-a ajutat să fiu mai sofisticat. Când eşti la vârsta la care eram eu atunci cauţi mereu aprobare, dragoste, atenţie şi îndrumare. La vremea aceea nu eram foarte conştient de lucrurile astea. Dar acum, când privesc în urmă, îmi dau seama că familia Bennett mi-a împlinit toate aceste nevoi. În special nevoia mea de a fi cel mai bun din lume. De a fi recunoscut şi de a mă simţi unic şi special. Au văzut că aveam nevoie de atenţia, îngrijirea şi dragostea aceea. – Arnold Schwarzenegger
Tot datorită lui Bennett l-a cunoscut pe unul dintre idolii săi din copilărie, Reg Park, deţinătorul a 3 titluri Mr. Universe, care i-a devenit bun prieten şi mentor.
Primul său rol a venit în 1969, când a fost distribuit în rolul lui Hercule în filmul Hercules in New York. 7 ani mai târziu câştiga Globul de Aur pentru Noul star al anului, câştigat pentru rolul din Stay Hungry. Următorul său rol, din Pumping Iron, avea să-i crească şi mai mult popularitatea deşi Arnold nu simţea asta.
A fost foarte greu pentru mine la început. Mi s-a spus de către agenţi cei din zona de casting că am corpul mult prea ciudat, că am un accent amuzant şi că numele meu este mult prea lung.
Arnold ştia însă una şi bună – trebuie să muncească mai mult ca să ajungă acolo unde îşi doreşte. O fostă iubită mărturisea că în prima zi a anului Arnold îşi scria pe nişte cartonaşe obiectivele, de la cele mai simple la cele mai mari, precum să-şi deschidă o afacere de comenzi prin poştă sau să-şi cumpere un BMW. La finalul anului, tot ceea ce era pe cartonaşele respective era îndeplinit.
Iar Arnold a continuat să muncească pentru visul lui. În 1982 a fost distribuit în rolul lui Conan în Conan the Barbarian, iar succesul a fost atât de mare încât a venit şi continuarea, Conan the Destroyer. Cel de-al doilea film al serie nu s-a mai bucurat de aceeaşi atenţie a publicului, dar ce era mai bun abia se pregătea. În 1984 Arnold a fost în rolul care avea să-i aducă celebritatea pe care şi-o dorea şi care a contribuit masiv la apetitul publicului pentru filmele de acţiune în acea perioadă. Arnold devenea Terminator! N-au mai contat nici aspectul fizic, nici accentul ciudat. Arnold devenise favoritul publicului.