Consiliul Județean Iași organizează licitație publică pentru concesionarea imobilului situat în șoseaua Manta Roșie, nr. 17, compus din teren în suprafață de 23.842 mp și construcții în suprafață totală de 931mp. Cladirea, construită în 1840, a aparținut lui Alexandru C. Moruzzi, om politic și premier al Guvernului Moldovei.
Conac al premierului Guvernului Moldovei, locuință de călău, spital de psihiatrie și cantina, conacul Moruzi este plin de istorie si legende înspăimântătoare. L-a avut ca ultim locatar, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe Gavril Buzatu, despre care legenda spune că ar fi fost ultimul călău al Moldovei.
Casa Moruzi a fost inclusă în lista monumentelor istorice locale de patrimoniu.
Licitația va avea loc la sediul Consiliul Județean pe 17 mai 2022, ora 12.00. Cei interesați se pot înscrie până la aceeași dată, ora 10.00.
Așa-zisa Casă a călăului datează din secolul al XIX-lea. Ea se află în cartierul Manta Roșie, denumire dată tot în legătură cu profesia locatarului, din cauza piesei de vestimentație roșie pe care o purtau în vechime cei care aveau această îndeletnicire stranie. Clădirea fusese a familiei Moruzi, dar documentele spun că aici a locuit pentru un timp călăul Gavril Ciobanul (poreclit Buzatu), care a servit comunitatea pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Scriind o monografie a orașului, N. A. Bogdan a dedicat un întreg capitol figurilor pitorești ale Iașului, care făceau munci „anormale”. Câteva pasaje a scris despre călăul Buzatu. Se pare că acesta a fost un „ţigan fugit de la robie, ce s-a apucat de hoţit şi de ucis la drumul mare, comiţînd nenumărate jafuri şi crime, atît singur, cît şi în unire cu alţi semeni, mai ales împreună cu banda de hoţi a lui Ion Chetrariu“ (p. 494). Până la urmă, a fost prins, dar el a evadat, apoi, iar prins și tot așa, până când judecătorii au hotărât să-l condamne la moarte prin spânzurare, atât pe el, cât și pe șeful bandei cu care acționa. Atunci, postul de călău era vacant, iar Marele Armaș a dat anunț în mai multe rânduri pentru a găsi pe cineva. Cum, de bunăvoie nu a venit nimeni în urma anunțului, Marele Armaș i-a întrebat pe cei condamnați la moarte dacă nu vor să ocupe acest post. Buzatu a fost singurul care și-a oferit serviciile. Și, ca un joc pervers al sorții, prima execuție a fost a camaradului lui, Ion Chelaru. Se întâmpla pe 18 aprilie 1839.
Pe toată perioada cât a lucrat, călăul Buzatu a foarte oarecum liber, căci putea să se plimbe pe oriunde, doar să nu părăsească Iașul. Asta, pe de o parte pentru că totuși era un infractor condamnat, iar pe de altă parte, pentru că trebuia să fie la dispoziția autorităților. El era folosit nu doar pentru a duce la capăt condamnările cu moartea, ci și pentru torturarea răufăcătorilor. În schimbul serviciului prestat, era răsplătit cu haine. Cele pentru timpul liber erau normale, iar cele pentru slujbă erau roșii (celebra culoare stacojie practicată în Evul Mediu în Occident). În monografia sa, N. A. Bogdan spunea că Buzatu ar fi locuit pe strada Fătu, dar memoria locală asociază Casa Moruzi din Manta Roșie. Aceasta era locuința de vară a familiei Moruzi și a fost construită în 1840. Era impunătoare și avea o priveliște spectaculoasă. Singura variantă ca să admitem că Buzatu a locuit acolo ar fi sub forma unei închirieri. Oricum, după ce a ieșit la pensie, „fu trimes să-şi sfîrşească restul zilelor sale la mînăstirea Secu, unde el se şi călugări.“ (p. 494)
(Bibliografie: N A Bogdan Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Editura Tehnopress, 2004)
