Legea ce extinde sfera de acoperire a infracțiunii de instigare, pentru a acoperi și violența, nu doar ura și discriminarea, a fost oficializată azi, după a doua trecere prin Parlament. În toamna lui 2021, Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că prevederea ce trebuia să fie introdusă în Codul penal este neconstituțională, astfel că măsura a revenit în Parlament pentru a i se aduce modificările semnalate de judecătorii CCR.
Legea 170/2022, publicată azi în Monitorul oficial nr. 548 și care se va aplica de joi, va modifica articolul 369 din Codul penal, astfel: „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Anterior celei de-a doua treceri prin Parlament, conținutul prevederii era: „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
În prezent, articolul 369 din Codul penal stabilește că sunt considerate infracțiuni doar incitarea la ură şi discriminare, prin orice mijloace, împotriva unei categorii de persoane.
Sesizarea de neconstituționalitate a fost transmisă de președintele țării, fiind reclamată lipsa unor criterii explicite privind această categoriile de persoane, și nu doar unele generale. Același lucru l-au reținut și judecătorii CCR, în Decizia 561/2021, afirmând că noua prevedere are nevoie să aibă prevăzute criterii discriminatorii pentru existența infracțiunii de instigare.
Curtea a constatat că Parlamentul s-a limitat „la a completa sfera de pericole cu privire la subiectul activ al infracțiuni incită publicul (adăugând violența) și sfera subiectelor pasive ale infracțiunii (adaugând persoana care face parte dintr-o anumită categorie/grup), fără a circumscrie însă existența elementului material al infracțiunii de incitare la violență, ură sau discriminare anumitor criterii, deci fără a opera o circumstanțiere expresă a temeiurilor care pot determina violența, ura sau discriminarea”.
Prevederile privind instigarea la ură şi discriminare a unui grup apar în Decizia europeană 2008/913/JAI, care a avut termen de transpunere în legislația națională luna noiembrie 2010. La momentul respectiv, autoritățile din țara noastră au anunțat transpunerea completă a deciziei.
Totuși, în realitate, dispoziţiile actului normativ european au fost transpuse incomplet. Comisia Europeană, care, din acest motiv, a atenţionat România în mai multe rânduri, a invocat o serie de deficiențe ce au în vedere că legislaţia penală naţională incriminează instigarea publică la violenţă sau la ură împotriva unui grup de persoane, fără a se referi în mod expres şi la instigarea împotriva unui membru al respectivului grup de persoane.
Prevederea actului normativ european pe care România trebuia să o transpună integral în legislaţie este următoarea:
„Articolul 1. Infracţiuni de natură rasistă şi xenofobă
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că faptele menţionate în continuare, săvârşite cu intenţie, sunt pedepsite:
a) Instigarea publică la violenţă sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendenţă sau origine naţională sau etnică”.
