Robert -Corneliu Ghețiu a studiat la Colegiul Național Iași și pe parcursul liceului a fost olimpic național la chimie, biologie, fizică și științele pământului. Tânărul s-a calificat în lotul național al României la Chimie, lucru care i-a permis să dea Bacalaureatul în sesiunea specială. Robert alături de alți opt absolvenți din județul Iași au obținut media zece la examenul de Bacalaureat.
Ce înseamnă să faci performanță în România și cum pot olimpiadele să „umple golul” din sistemul de învățământ, veți afla în următorul interviu.
-Te numeri printre elevii de elita ai Iasului. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?
Cuvântul elită mi se pare un cuvânt gol, cu care nu simt că mă identific, fiindcă nu spune multe despre mine.
-La ce olimpiade ai participat in ultimii patru ani si care au fost rezultatele obținute?
În clasa a douăsprezecea, am participat la Olimpiada Națională de Chimie, unde am ieșit pe locul 6 și am obținut o Mențiune, dar m-am calificat și în lotul național al României, lucru care mi-a permis să dau Bacalaureatul în sesiunea specială. De-a lungul liceului, am mai fost olimpic național și la biologie, fizică și științele pământului.
-Care a fost partea care îți plăcea cel mai mult la olimpiade?
La olimpiade, cel mai mult mi-a plăcut că învățam lucruri noi, care îmi plăceau foarte mult, iar asta a fost esențial: pasiunea. De altfel, și experiența olimpiadelor m-a motivat să particip, făcându-mi mulți prieteni din țară de-a lungul timpului.
-Consideri că este susținută performanța elevilor din școlile românești? Argumentează, te rog. Cât de mult te-au ajutat olimpiadele la care ai participat la examenele naționale și în tot parcursul tău educațional?
Cred că școlile din România încă au o perspectivă prea îngustă despre ce înseamnă performanța. Da, olimpicii sunt susținuți, sau cel puțin asta a fost experiența mea, dar există mulți alți elevi cu rezultate de excepție în ceea ce fac, a căror merite nu sunt recunoscute în aceeași măsură și nu primesc același sprijin. De altfel, din păcate, despre performanță oricum nu se vorbește în Iași decât cu referință la 5-6 școli, însă cu siguranță și elevii din celelalte școli se pot implica în proiecte semnificative.
Olimpiadele m-au ajutat, fiindcă m-au învățat să fiu ordonat și consecvent. De-a lungul liceului, exista o singură lună din an când era curat pe biroul meu, anume cea dinaintea olimpiadelor. Școala nu m-a făcut prea des să simt că ar trebui să depun un efort prea mare, astfel că olimpiadele au umplut acest gol. Olimpiadele m-au ajutat și la Bacalaureat, unde la chimie am putut să mă prezint fără să învăț prea multe, iar la matematică mi-a fost suficientă o după-amiază de lucru. Totuși, am observat că e și periculos să știi multe la Bacalaureat. La chimie, înainte de contestații primisem nota 9.65, deci au fost doi profesori care aveau în față o teză de 10 și, totuși, n-au vrut să o noteze corespunzător, lucru care s-a întâmplat cu toți cei care au susținut proba scrisă la chimie din lotul național: niciunul nu luase 10 înainte de contestații. Din păcate, se întâmplă uneori la Bacalaureat ca elevul să fie penalizat că știe prea multe, iar asta nu numai la chimie.
-Care este planul tău de viitor? Ce vrei să devii?
Pentru o meserie nu pot zice că m-am decis încă. Mă văd și cercetător, și om politic, și poate chiar antreprenor. Momentan, planul meu e să adun cât mai multă experiență în aceste domenii în timpul universității și să fac apoi o decizie.
-Ce așteptări ai de la facultatea pe care o vei urma?
Așteptarea mea cea mai semnificativă de la universitate este să găsesc domenii noi care să îmi placă. Un subiect pe care mi-ar plăcea să îl aprofundez la facultate ar fi, de exemplu, filosofia.
-Cine este modelul tău și cât de mult te-a influețat în deciziile pe care le-ai luat?
Nu pot zice că am un model, fiindcă am observat că de fiecare dată când găsesc o persoană pe care o admir, găsesc și motive pentru care nu îmi place. Așa că soluția pe care eu am găsit-o este să adun trăsăturile care îmi plac din toate persoanele pe care le cunosc și să îmi creez singur un model după care să mă ghidez, în raport cu care iau majoritatea deciziilor mele.
-Ce ai schimba în sistemul de învățământ românesc și de ce?
Mi-ar plăcea ca în România, fiecare elev să aibă acces la învățământ și o voce. Aș vrea ca în școli să se predea educație juridică, iar profesorii care au astfel de inițiative să nu întâlnească bariere în conducerile școlilor. Cred că e foarte important ca un elev să plece din liceu, știindu-și drepturile și luptând pentru ele.
