Din 2023, contractele de închiriere vor trebui, din nou, declarate la Fisc, iar sumele plătite ca impozit vor crește

Astfel, OUG 16/2022, prin care se aduc modificări Codului fiscal prevede, atunci când vine vorba de impozitarea veniturilor din chirii, că venitul net, la care se aplică 10% impozit, nu se va mai calcula, ca acum, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra acestuia, ci venitul impozabil va fi stabilit la nivelul venitului brut, ceea ce va însemna o majorare a valorii impozitului.

Această regulă se va aplica doar veniturilor obținute din închirierea locuințelor, nu și veniturilor din arendă sau din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală.

Schimbarea modului în care se vor calcula veniturile impozabile din chirii se va face începând cu veniturile aferente anului 2023.

Suplimentar, apropo de închirierea locuințelor, ordonanța obligă, din nou, pe cei ce obțin venituri din chirii să transmită contractul de închiriere Fiscului, pentru a-l înregistra. Transmiterea contractului către autoritățile fiscale va fi obligatorie atât la semnarea lui, cât și atunci când apar modificări la el.

Transmiterea contractului de închiriere se va face către organul fiscal competent, în cel mult 30 zile de când a fost încheiat sau modificat. Procedura exactă pentru transmiterea contractelor de închiriere la autorități va trebui stabilită ulterior de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Obligația de a transmite contractele de închiriere la Fisc se va aplica începând cu contractele încheiate din 1 ianuarie 2023.

Nu în ultimul rând, în cazul celor ce obțin venituri din chirii, printre altele, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) va apărea de la plafonul de șase salarii minime încolo, în condițiile în care plafonul actual este de 12.

Că obțin venituri doar din chirii sau și din alte tipuri de activități nesalariale pentru care sunt obligați să plătească CASS, vor aplica procentul de 10% la trei plafoane diferite de calcul, respectiv:

• nivelul a șase salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei unice, în cazul veniturilor realizate cuprinse între șase și 12 salarii minime brute pe ţară;
• nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară – în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 și 24 salarii minime brute pe ţară;
• nivelul de 24 salarii minime brute pe ţară – în cazul veniturilor realizate de peste 24 salarii minime brute pe ţară.