Acum 90 de ani, în 1932 a fost inaugurat la Iași, în Grădina Copou, bustul în bronz al lui Ion Creangă, opera sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad. Bustul a fost ridicat din inițiativa lui C. Meissner și A.C. Cuza, prieteni ai povestitorului de la ședințele Junimii. Ideea ridicării unui bust dedicat marelui povestitor s-a născut încă din 1902, elaborarea acestui monument acoperind trei decenii. Discuțiile inițiale au vizat mijloacele prin care ar fi putut fi strânse fondurile (subscripții publice) și posibilitatea ca bustul să fie executat în marmură. Întrucât comitetul instituit în scopul ridicării bustului lui Creangă nu a căzut de acord asupra modului în care să se strângă banii, lucrurile au fost amânate până în 1912 când C. Meissner îi propune sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964) să preia proiectul bustului povestitorului. În 1914, la 25 de ani de la moartea lui Ion Creangă, membrii comitetului (A.D. Xenopol, C. Meissner, Gh. Ghibănescu, A.C. Cuza și C. Grigorescu) decid să grăbească lucrurile. Pentru că I. Dimitriu-Bârlad nu dăduse un răspuns, membrii comitetului au hotărât să aleagă macheta propusă de sculptorul italian Celeste Fabio. Bustul trebuia așezat în fața universității. Nici de data aceasta lucrurile nu au mers conform planului: presa vremii anunța că scriitorul va fi omagiat prin editarea unor volume biografice. Doi ani mai târziu, în 1916, comitetul redeschide discuția despre ridicarea bustului lui Creangă și se semnează acordul pentru executarea monumentului cu sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad. Bustul a fost turnat în bronz, dar pentru că România intrase în război, executarea soclului a fost amânată. Corespondența cu sculptorul a fost reluată în anii ’20, dar lipsa banilor a întârziat terminarea lucrării. În august 1931, la inițiativa publicistului George Maxim s-a constituit un nou comitet (A.C. Cuza, Leon Popovici, Gr. Botez, G. Maxim ș.a.), dar nici acum nu s-a ajuns la vreun rezultat. În octombrie 1931 membrii vechiului comitet, compus din A.C. Cuza, Gh. Ghibănescu și Constantin Meissner, s-au întâlnit cu George Maxim și cu sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad.
Ca amplasament, comitetul a ales Grădina Copou, în preajma teiului lui Eminescu. „Foarte aproape de acest loc de pietate, se ridică teiul lui Eminescu, subt streșinile bătrâne ale căruia ne-am desfătat și noi copilăria, cu visurile-i nelămurite. Apropierea aceasta e dintre cele mai semnificative și mai atingătoare. Între toate bucuriile care pot lumina viața unor scriitori predestinați nenorocirilor și mizeriei, prieteniei trebuie să-i dăm locul de frunte ” (Mihail Sadoveanu). În partea de jos a soclului era inscripția cu textul care arăta că bustul s-a ridicat „din inițiativa domnilor Constantin Meissner, fost ministru, A.C. Cuza, profesor universitar, P. Bogdan, primarul Iașului, Gh. Ghibănescu, profesor, George Maxim, publicist”. Inaugurarea a avut loc la 20 noiembrie 1932.
