Și de atunci îl urmăresc neîncetat, ultima sa apariție într-un film determinându-mă să aflu cât mai multe detalii despre viața lui Anthony Hopkins, probabil unul dintre cei mai mari actori ai lumii.
Cunoscut publicului larg pentru nenumăratele filme în care a jucat magistral, pentru premiul Oscar pentru filmul ”The Silence of The lambs” și pentru recunoașterile primite de-a lungul timpului, Sir Anthony Hopkins (a fost făcut cavaler de către Regina Marii Britanii pentru meritele sale deosebite de-a lungul carierei) a avut o viață nu tocmai lipsită de griji și un drum nu tocmai pavat cu trandafiri. A pornit de jos, s-a luptat cu dificultățile materiale, a avut o mulțime de provocări personale și bariere proprii de trecut și a ajuns până aici. Iar acest aici pare să fie în sfârșit luminos. Dar să-l cunoaștem mai îndeaproape, conform biografiei sale.
Viața lui Anthony Hopkins: Originile umile, piatră de temelie pentru viitor
Anthony Hopkins s-a născut în Port Talbot, Țara Galilor, pe data de 31 decembrie 1937, singurul copil al lui Richard Hopkins, brutar, și al soției sale, Muriel. Hopkins a avut o copilărie dificilă; se simțea adesea izolat și singur. Deși a studiat pianul și putea să deseneze bine, Hopkins nu a excelat la Cowbridge Grammar School. Celebrul actor și coleg de breaslă, și el originar din Port Talbot, Richard Burton (1925–1984) a fost cel care l-a inspirat pe Hopkins. La vârsta de cincisprezece ani, după ce a primit autograful lui Burton, Anthony Hopkins a decis că vrea să devină celebru.
Hopkins a abandonat școala la vârsta de șaptesprezece ani și s-a înscris la o clasă de teatru la un YMCA local. Cunoscut la pian, a câștigat o bursă la Cardiff College of Music and Drama, unde a studiat doi ani. După doi ani de serviciu militar, Hopkins a lucrat în teatru. În 1961 a primit o bursă la Academia Regală de Artă Dramatică din Londra, Anglia. După ce a absolvit, în 1963, Anthony Hopkins a lucrat la mai multe teatre diferite înainte de a aplica la celebrul Teatru Național, în 1965. Atunci a fost invitat să se alăture companiei de teatru, unde a rămas membru până în 1973.
Problemele personale: temperamentul și consumul excesiv de alcool
Pe măsură ce cariera lui Anthony Hopkins pe scenă și în film a început să se clădească pas cu pas, în anii ‘60, el a devenit cunoscut și pentru temperamentul său – a ieșit de pe scenă în mijlocul unui spectacol ce se juca la Teatrul Național, piesa Macbeth – și pentru consumul excesiv de alcool. Hopkins s-a căsătorit cu actrița Petronella Barker în 1967, dar când fiica lor Abigail avea optsprezece luni, cuplul a decis să se despartă. În 1973, Hopkins s-a căsătorit cu Jennifer Lynton, o asistentă de producție de film. În 1974 s-au mutat împreună în New York, unde Hopkins a apărut în producția de pe Broadway, „Equus”, oprind odată un spectacol pentru a țipa la oamenii din public care soseau târziu în sală.
Hopkins a continuat să bea foarte mult. În mijlocul carierei sale s-a mutat la Hollywood, California. După ce s-a trezit într-o zi într-o cameră de hotel din Arizona, fără să aibă nici cea mai mică idee despre cum a ajuns acolo, s-a lăsat de băut, iar asta se întâmpla în 1975.
El a spus o dată: „Am dus o viață destul de autodistructivă timp de câteva decenii. Abia după ce mi-am lăsat demonii în spate, m-am putut bucura pe deplin de actorie”.
În 1975, Hopkins a început să participe la Alcoolicii Anonimi și să lucreze pentru a-i lăsa pe acești demoni în urmă.
Anthony Hopkins a început să accepte orice rol i s-a oferit. Din 1975 până în 1985 a apărut în peste douăzeci și cinci de filme realizate fie pentru televiziune, fie pentru lansare în cinematografe. Deși a câștigat două premii Emmy (în 1976 și 1981), majoritatea filmelor pe care le-a făcut în această perioadă, inclusiv Audrey Rose (1977), International Velvet (1978) și A Change of Seasons (1980) au fost de o calitate nu tocmai memorabilă, departe de ceea ce am ajuns noi să iubim la el. În 1985, Hopkins s-a mutat înapoi la Londra și s-a întors pe scenă. Pentru o perioadă de șaptesprezece luni a apărut în două sute de reprezentații a două piese diferite ale lui William Shakespeare. În 1988 a primit titlul de doctor onorific (obținut fără a îndeplini cerințele obișnuite) de la Universitatea din Wales. În 1993 a fost numit cavaler la ordinul reginei Marii Britanii.
Viața lui Anthony Hokins: Faima și averea
În 1991, Anthony Hopkins a câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun actor în filmul The Silence of the Lambs și acum se poate spune că a început cu adevărat cariera sa. El l-a jucat pe Dr. Hannibal Lecter, un ucigaș în serie, extrem de inteligent, cunoscut pentru că își mănâncă victimele. Deși a apărut în doar douăzeci și șapte de minute ale filmului, acest rol l-a făcut în cele din urmă pe Hopkins un superstar. După The Silence of the Lambs, a jucat în patru filme lansate în 1992 și cinci în 1993. Cel mai remarcat film al său a fost „The Remains of the Day” (1993), alături de Emma Thompson, pentru care a fost nominalizat la un alt Premiu al Academiei pentru rolul lui Stevens, majordomul rezervat.
Hopkins a câștigat, de asemenea, conform life.ro, nominalizări la Premiile Academiei pentru interpretările sale a doi președinți ai SUA: Richard Nixon (1913–1994) în Nixon (1995) și John Quincy Adams (1767–1848) în Amistad (1997). În această perioadă Hopkins ajunsese acum să câștige peste cinci milioane de dolari pentru un singur film.
După filmările pentru Titus (1999), și-a luat un an de vacanță. În aprilie 2000 a devenit cetăţean american. În 2001 a revenit în rolul lui Hannibal Lecter din filmul Hannibal. Și-a reluat apoi ritmul de lucru obișnuit, apărând în mai multe filme, inclusiv Hearts in Atlantis (2001) și Bad Company (2002). De asemenea, s-a oferit voluntar să predea o clasă la Ruskin School of Acting din Santa Monica, California.
Se spune despre Anthony Hopkins că s-a schimbat foarte puțin de când era copil în Port Talbot. Este încă un singuratic, făcând călătorii lungi cu mașina pentru a se relaxa. A continuat să se forțeze pentru roluri, dar în timp a învățat și să nu forțeze prea tare norocul. El a spus revistei Vanity Fair: „Nu poate fi mai bine decât atât. Cu ani în urmă am vrut să fiu bogat și faimos și mi s-a întâmplat… Ei îmi plătesc mulți bani, mai mulți bani decât am visat vreodată. Pur și simplu nu poate fi mai bine decât atât.”
