Aproape trei sferturi (73%) dintre copiii ucraineni care se află în România și-au continuat educația la distanță, urmând online programa din Ucraina, 7% dintre aceștia și-au întrerupt complet educația, în vreme ce 6% au frecventat școlile românești, unde s-au organizat clase speciale cu predare conform programei ucrainene și cu profesori din țara de origine, doar 1% fiind înscriși ca audienți în sistemul românesc de educație. Totuși, analizând opțiunile mamelor cu privire la continuarea educației copiilor pe durata șederii în România, cea mai frecvent exprimată (pentru 64% dintre copii) este continuarea educației în sistem ucrainean, în cadrul unor clase speciale organizate în școlile românești, în timp ce pentru aproape un sfert dintre copii (24%) mamele ar prefera o integrare treptată, prin parcurgerea unui an pregătitor în sistem ucrainean, dar cu predare intensivă a limbii române, urmat de integrarea în sistemul românesc, arată datele unui sondaj online realizat de Salvați Copiii România, pe un eșantion neprobabilistic, bazat pe răspunsurile a 344 de mame provenind din Ucraina și aflate pe teritoriul României împreună cu copiii lor, integrați în programul de asistență umanitară al organizației.
Numărul total de copii indicat de respondente este de 610, dintre care 493 de vârstă școlară (5 – 17 ani).
Pentru doar 9% dintre copiii ucraineni, soluția aleasă ar fi cea a integrării directe în sistemul românesc, alături de colegi de clasă români și cu o predare intensivă a limbii române. Diferența de 3% este reprezentată de copii ai căror mame ar prefera o altă variantă.
Andrei (7 ani) și Bogdan (9 ani) au supraviețuit ca prin minune unui atac în care casa lor din Cernihiv a fost complet distrusă. Au urmat trei luni grele, cu multe drumuri prin patru țări: Ucraina, Moldova, Bulgaria și România. Acum, cei doi frați locuiesc în București, unde vin la Școala de vară a Salvați Copiii România. Au fost în tabără, cu copiii din centrul educațional al organizației și au reușit să ia primele lecții de limba română.
În directă legătură cu variantele preferate de continuare a educației este necesar să analizăm și nivelul de cunoaștere a limbii române de către copiii ucraineni. Astfel,
- aproape trei sferturi dintre ei (71%) nu cunosc deloc limba română;
- 28% au început să învețe limba română, dar nu au atins un nivel care să le permită continuarea educației în limba română;
- doar 1 din 100 de copii ucraineni au învățat bine limba română sau o știau înainte de sosirea în România, fiind de etnie română.
Astfel întrebate care consideră că ar fi principalele obstacole care îngreunează integrarea copiilor ucraineni în sistemul românesc de educație (întrebare cu răspuns multiplu), cele mai multe mame (90%) au indicat barierele lingvistice. Următorul cel mai frecvent indicat obstacol este reprezentat de lipsa de certitudine cu privire la durata șederii în România și perspectivele de viitor (45% dintre mame). Diferențele între programa ucraineană și cea românească (33%) și dificultățile legate de procesul de echivalare a studiilor urmate în Ucraina (15%) reprezintă alte bariere frecvent indicate, în timp ce o eventuală respingere a copiilor ucraineni de către colegii sau profesorii români nu pare a reprezenta un motiv frecvent de îngrijorare, fiind indicată doar de 12, respectiv 10% dintre mamele din Ucraina.
În ceea ce privește accesul la educație al copiilor în perioada situată între sosirea în România și vacanța de vară, observăm că cei mai mulți dintre ei (73% din numărul total de copii ai respondentelor) și-au continuat educația la distanță, urmând online programa ucraineană, 7% și-au întrerupt complet educația, 6% au frecventat școli românești unde s-au organizat clase speciale.
Diferența de 11 procente este reprezentată de alte situații (copii sub vârsta școlară, copii care au sosit în România după începerea vacanței etc).
În ceea ce privește încrederea mamelor în capacitatea statului român de a asigura condițiile necesare pentru continuarea educației copiilor ucraineni începând cu anul școlar 2022/2023, se remarcă faptul că aproape jumătate dintre respondente (46%) au indicat niveluri ridicate de încredere (foarte încrezătoare și încrezătoare), în timp ce 19% dintre ele înclină spre lipsa de încredere (foarte neîncrezătoare sau neîncrezătoare). Diferența de 36 de procente este reprezentată de cele care manifestă o atitudine neutră (nici încrezătoare nici neîncrezătoare) sau au optat să nu răspundă la această întrebare.
