Deseori auzim expresia „De unde să ştiu? Ce, eu sunt Mafalda?”. În literatura de specialitate se spune că Mafalda ar fi fost o vrăjitoare, care avea darul prezicerii, fiica unui cuceritor normand.
Puterile de prezicătoare ale Mafaldei au intrat devreme în cultura românească. Foarte cunoscută a devenit expresia „Ce, eu sunt Mafalda?” folosită atunci când cineva nu poate răspunde la o întrebare ce ţine de viitor. În perioada interbelică existau anunţuri în ziarele vremii prin care „Doamna Mafalda” îşi oferea serviciile: „Mare prezicătoare, ghiceşte uimitor trecutul, prezentul, viitorul. Prezic cu exactitate rezultatul ce se poate obţine în orice fel de afaceri”. Potrivit unei surse istorice, numele de Mafalda este asociat din vremuri străvechi unei vrăjitoare care le ştia pe toate şi avea darul prezicerii. Numele este de origine germanică şi înseamnă putere, luptă, opoziţie.
În decursul veacurilor au existat câteva femei care aveau acest nume. Una a fost Prinţesa Mafalda Maria Elisabetta de Savoia, a doua fiică a regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei şi a soţiei acestuia, Elena de Muntenegru. Viitorul rege Umberto al II-lea al Italiei a fost fratele ei mai mic. Prinţesa Mafalda s-a născut la Roma în anul 1902. În copilărie a fost apropiată de mama ei, de la care a moştenit dragostea de muzică şi arte. În timpul Primului Război Mondial ea şi-a însoţit mama în vizitele acesteia în spitalele militare italiene. La 23 septembrie 1925, Mafalda s-a căsătorit cu Prinţul Filip de Hesse.
În timpul celui de-al doilea război mondial a fost luată prizonieră. În august 1944, Aliaţii au bombardat o fabrică de muniţie din interiorul Buchenwald. Unii dintre cei 400 de prizonieri au fost ucişi iar Prinţesa Mafalda a fost grav rănită, ea fiind adăpostită într-o unitate adiacentă fabricii bombardate. Atunci când a avut loc atacul a fost îngropată până la gât în moloz şi a suferit arsuri grave la braţ. Condiţiile din lagărul de muncă a făcut ca rănile să se infecteze iar personalul medical i-a amputat braţul. Prinţesa a sângerat până a murit.
O descriere mai amănunţită şi mai aplicată este oferită de cercetătorul Pavel Filipaş. Potrivit acestuia, Mafalda prezentă în legendele populare româneşti a fost fiica lui Robert Guiscard de Hauteville şi Sichelgaita de Salerno. Aceasta a trăit în perioda 1060 – 1108 şi a fost căsătorită cu contele Ramon Berenguer al II-lea de Barcelona, iar apoi cu vicontele Aimeric I de Narbonne. Numele acesteia ar putea fi legat şi de o sfântă numită Matilda, care a trăit cu 100 de ani mai devreme, în ultimul secol al primului mileniu.
„Era pe atunci un timp când se năşteau, uşor, legendele. Mafalda este poate cel mai cunoscut membru al familiei de Hauteville de către români. Aşa cum în cultura populară a ungurilor apare legenda despre puterea magică a «Coroanei Sfântului Ştefan», în cultura populară a românilor se naşte tot atunci legenda despre puterile magice ale Mafaldei. Învăţătura ezoterică pe care ar fi dobândit-o Mafalda i-ar fi dat chiar şi puteri de previziune aproape infailibile”, afirmă cercetătorul. Petru Filipaş susţine că legenda Mafaldei în România arată existenţa unei civilizaţii urbane de limba română încă din secolul al XI-lea.
O Mafalda mai „modernă” este un personaj dintr-o serie de benzi desenate din Argentina, din anii ’60-’70, care reprezintă o fetiţă de şcoală primară care îşi pune tot timpul întrebări despre probleme globale, politice, economice, demografice, etc. Seria respectivă de benzi desenate este dedicată copiilor, dar este foarte gustată şi adulţi pentru că are foarte multe referiri politice şi sociale, cu un umor foarte fin.
