Laura Popescu e angajată la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, aflat în subordinea Apelor Române, de mai mulți ani. De o perioadă, Laura îndură hărțuirea sexuală a unui coleg de secție fără ca vreun șef să intervină și să stopeze mizeriile. Laura s-a plâns șefului direct care reușea să-l potolească pentru perioade scurte pe hărțuitor.
Ce suportă Laura la serviciu din partea colegului său de secție e greu de reprodus: „ce țâțici ai, ce ți-aș suge sfârcurile, ce ți-aș da limbi, mă pricep să dau limbi, iți dau 100 lei doar să mă ții în brațe, vreau să te ating doar puțin, vreau doar să te strâng în brațe”. Acesta o întreabă în mod repetat dacă face sex anal că așa femeile ating orgasmul, dacă merge cu el în pădure, îi explică amănunțit „ce mișto e să faci sex în mașină”, vrea să o pupe, o înghesuia în dulap și o pipăia repetat.
Din aprilie acest an Laura suportă și amenințări cu bătaia din partea altor doi colegi, prieteni ai hărțuitorului reclamat: „Taci! Îți fut una că nu te mai ridici de jos!”, „Te lipesc de geam”, „Îți dau sângele și îți zbor aparatul dentar din gură”. În plus aceștia o înjură sistematic.
Disperată, Laura a depus un memoriu la ANAR de unde i s-a răspuns că INHGA are autonomie, s-a adresat Ministerului Mediului care nu i-a răspuns dar așa cum se întâmplă în România, directorul instituției angajatoare, Nicolae Bărbieru (foto), a catadicsit să „organizeze o ședință” în care s-a discutat cazul Laurei.
INHGA recunoaște amenințările și înjurăturile dar zice că femeia i-a provocat pe cei doi
Am cerut și noi lămuriri instituției despre acest caz halucinant și INHGA ne-a răspuns referitor la cei doi colegi care au amenințat-o pe Laura cu bătaia și au înjurat-o că aceștia au recunoscut faptele:
„Cei doi angajați și-au luat angajamentul de a nu mai repeta faptele menționate și de a evita orice situație conflictuală”, conducerea INHGA concluzionând că victima amenințărilor și înjurăturilor I-A PROVOCAT pe cei doi.
Ba mai mult, INHGA ne comunică și faptul că doamna Popescu a „încălcat Codul de etică și conduită” deoarece în timpul ședinței „în momentul expunerii acuzelor, exprimarea doamnei Popescu a fost de natură vulgară”.
După ședință, Laura a fost anunțată că va fi cercetată disciplinar.
Adică dacă nu ați înțeles, doi nesimțiți o amenință cu bătaia și o înjură pe o colegă de serviciu, aceasta face sesizare, este chemată să expună faptele și deoarece a relatat mot a mot amenințările și înjurăturile, victima va fi cercetată disciplinar.
INHGA spune că a încercat să rezolve amiabil hărțuirea sexuală
Despre cazul de hărțuire sexuală, răspunsul INHGA este și mai năucitor: deși angajatorul a fost sesizat cu un caz de hărțuire sexuală și trebuia să desfășoare o anchetă efectivă și eficace, în răspunsul trimis Ziarului Curentul, INHGA recunoaște că nu a făcut așa ceva.
Ce ne-a povestit Biroul de Presă al INHGA: în luna iunie, Laura a sesizat verbal cazul de hărțuire sexuală. Șefii INHGA l-au întrebat pe presupusul hărțuitor dacă e adevărat, acesta a negat și a cerut probe. Laura nu primește niciun răspuns și peste o lună depune reclamația în scris.
În loc să desfășoare o investigație eficientă și eficace așa cum îi obligă legislația privind hărțuirea sexuală la locul de muncă, șefii INHGA constată că sesizarea „nu a fost însoțită de probe” și invocă prezumția de nevinovăție din Regulamentul Comisiei de etică și disciplină din cadrul ANAR/ABA/INHGA/ECSC care prevede că „salariatul este nevinovat atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită”. Așa că, ne transmite instituția, „conducerea I.N.H.G.A. consideră că a parcurs toate etapele de rezolvare pe cale amiabilă a acestui conflict în conformitate cu normele legale în vigoare”.
Asta îmi aduce aminte de un caz de acum câțiva ani când o fată a fost violată de un băiat la ieșirea din discoteca satului. Distrusă, fata s-a dus direct la polițistul din sat care văzând-o cu fustă scurtă a întrebat-o: „Așa erai îmbrăcată? Păi atunci ce voiai? Ia, hai, împăcați-vă!”
În urma unei anchete jurnalistice, s-a intrat în posesia mai multor înregistrări audio (ascultă la finalul articolului) care arată că acest caz al Laurei nu este singular în INHGA. Din înregistrări reiese că hărțuitorul a mai chinuit și alte femei, că șefii o consideră pe Laura o turnătoare care face din țânțar armăsar, iar una dintre colege chiar consideră că așa glumește colegul.
Asta dovedește că în INHGA nu se aplică legislația, că șefii numiți politic sunt nu numai incompetenți, ci chiar și inconștienți. Că nu și-au făcut datoria de a adopta o politică internă coerentă și cuprinzătoare, care să promoveze o cultură organizațională a „toleranței zero” față de hărțuirea sexuală în sfera relațiilor de muncă, nu au prevăzut măsuri anti-hărțuire, nu au creat mecanisme de sesizare a faptelor de hărțuire sexuală la locul de muncă cu asigurarea anonimatului, nu au informat permanent angajații privind aspectele relevante și așa mai departe.
