„El a fost închis, în urmă cu 5 ani, în Italia. A fost închis pentru complicitate la omor. Patronul l-a luat și i-a spus că trebuie să meargă până la vărul lui să ia niște bani. Acolo l-a omorât pe vărul lui, dar el nu a avut nicio treabă. I-a spus că îi dă 50 de euro. El lucra la circ în Italia. Acum l-au luat că ar mai avea de făcut doi ani de pușcărie”, a spus sora tânărului.

„La data de 1 septembrie a.c., poliţiştii Biroului Urmăriri Iași și ai Secției nr. 2 Poliție Rurală Ciurea au localizat şi reţinut un tânăr de 27 de ani, urmărit național și internațional. Pe numele acestuia autorităţile judiciare din Italia au emis un mandat european de arestare, fiind condamnat la executarea pedepsei de 9 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza mandatului european de arestare, tânărul a fost prezentat de poliţişti în faţa procurorilor care au dispus reţinerea sa pentru 24 de ore, urmând a fi prezentat Curţii de Apel Iaşi pentru a dispune cu privire la extrădarea sa”, au precizat reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Iași.

Sorin Pîrvu a fost oprit în trafic în Brăila în septembrie 2009 de mai mulţi bărbaţi. Aceştia erau poliţişti îmbrăcaţi în civil şi l-au confundat pe bărbat cu un interlop. Înconjurat de bărbaţi înarmaţi, brăileanul a încercat să fugă. A băgat maşina în marşarier şi a încercat să iasă din zona încercuită de agenţi. Unul dintre poliţişti a deschis, însă, portiera din spate şi i-a tras un glonţ în cap bărbatului. Acesta a murit a doua zi, la spital.

13 ani mai târziu, statul român şi-a primit sentinţa de la CEDO.

Victima a fost acuzată de ultraj la adresa poliţiştilor, motiv pentru care s-a deschis dosar penal. Poliţiştii nu erau îmbrăcaţi în uniformă la momentul evenimentului, iar maşinile nu erau inscripţionate. Ulterior a fost începută urmărirea penală și împotriva lui D.G., polițistul de la București, coordonatorul operațiunii care l-a împușcat pe Pârvu, dar cazul a fost clasat de Parchet pe motiv că acesta ar fi fost în legitimă apărare, scrie apador.org.

Timp de 11 ani ancheta a trenat. Procurorii clasau dosarul, instanțele îl întorceau la Parchet, cerând o anchetă efectivă, analize balistice, probe, documente care să arate cum a pregătit poliția acea acțiune ratată.

La un moment dat dosarul a fost preluat chiar de Parchetul General, dar soluțiile de clasare au rămas aceleași, doar motivele au început să se bată cap în cap. După patru întoarceri ale dosarului de la instanță la Parchet a reieșit că pistolul s-ar fi descărcat accidental, dar și că polițistul pistolar ar fi tras în legitimă apărare. În 2021, după a cincea întoarcere a dosarului, instanța a acceptat că nu se mai poate face nimic și a închis cazul.

„În speță, s-a stabilit de către autoritățile interne că împușcătura letală a fost trasă asupra domnului Pârvu odată cu oprirea vehiculului acestuia, iar polițiștii care erau percepuți a fi în pericol de a fi loviți de mașină au reușit să evite un impact. Drept urmare, Curtea are serioase îndoieli că în acel moment exista un pericol direct pentru polițiști. Însăși instanța națională, în decizia sa definitivă, a susținut că acțiunea de împușcare în cap a domnului Pârvu a fost în cele din urmă accidentală, deși armarea pistolului, ca acțiune prealabilă, s-a făcut în legitimă apărare. Curtea nu este convinsă nici de argumentele invocate de Guvern cu privire la „convingerea sinceră” a lui D.G. că armarea armei de foc era absolut necesară pentru legitima apărare în situația concretă. (…)

Curtea este surprinsă de faptul că, în urma incidentului, împotriva victimei a fost deschisă imediat o urmărire penală pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui agent al statului, o decizie a procurorului conținând foarte puține detalii de fapt. Deși o anchetă cu privire la moartea soțului reclamantului a fost deschisă și la scurt timp după incident, și anume la 28 septembrie 2009, abia la 11 iunie 2010, la aproape nouă luni de la împușcarea domnului Pârvu în timpul unei operațiuni de poliție planificate, un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a decis deschiderea unei urmăriri penale în privința polițistului D.G., care îl împușcase în cap pe domnul Pârvu. Guvernul nu a oferit nicio explicație pentru această discrepanță de tratament din partea procurorului însărcinat cu ancheta incidentului din 26 septembrie 2009”, se arată în decizia CEDO.

Astfel, statul român trebuie să achite familiei victimei suma de 65.000 de euro. În plus, CEDO atrage insistent atenția asupra lipsei anchetei efective, a legislației și a măsurilor de precauție pe care orice stat trebuie să le ia pentru a preveni astfel de cazuri și de a se asigura că dacă ele totuși se întâmplă, victimele își vor găsi dreptatea.

„Curtea reiterează că, în temeiul articolului 46, Înaltele Părți Contractante s-au angajat să respecte hotărârile definitive ale Curții în orice cauză la care sunt părți, executarea fiind supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Aceasta înseamnă că, atunci când Curtea constată o încălcare, statul pârât are obligația legală nu doar de a plăti celor în cauză sumele acordate cu titlu de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41, ci și de a lua toate măsurile generale necesare și/sau, dacă este cazul, măsuri individuale care urmează să fie adoptate în ordinea lor juridică internă, pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a remedia pe cât posibil efectele. Sub rezerva monitorizării Comitetului de Miniștri, statul pârât rămâne liber să aleagă mijloacele prin care își va îndeplini obligația legală în temeiul articolului 46 din Convenție, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel încât Curtea nu este obligată să-și repete constatarea unei încălcări într-o serie de cauze identice”, se mai arată în decizie.